Poezie
de Odile Mariana Florea
Mărul
Mărul cel bun
A înflorit a doua oară.
Gândesc acum
Ce bune lucruri se-ntâmplară!
Măru-ndrăgit
Nu ştie că n-o să rodească,
Dar s-a trezit
Iubirea noastră s-o-nflorească.
Măr parfumat,
Mă farmeci pentru-a câta oară?
Gând minunat,
Îmi săgetezi inima iară.
Stelele-n cer
Îi dau speranţa să trăiască;
Bietul de el
Nu ştie că n-o să rodească...
E minunat!
Cu rozele-i flori parfumate
Dar ce păcat!
Că toamna le stinge pe toate...
Al nopţii cer
Şi bruma rea îl îngheţară;
Aştept şi sper
Să înflorească-n primăvară.
Nici măr nici cer,
Nimeni nu poate să îmi spună
Bunul mister
Ce ne aduse împreună.
Sub mândrul măr,
Mi-ai apărut întâia oară
Şi tot sub măr,
Gândul mereu la tine zboară.
Şi măr şi stea
Ne vor menţine împreună;
Iubita mea,
Eu tot mai sper în vreme bună!
Nu
Nu mă privi prin ochelari
să-mi vezi imperfecţiunile feţei,
mai lasă-mă să par frumoasă
pentu tine, pentru mine...
Mai lasă-mă să cred
într-o lume mai bună
chiar dacă aparentă...
Mai lasă-mă să cred
că sunt o fragedă şi
nevinovată copilă fără giji...
Nu mă trezi!
Mai lasă-mă să visez!...
Zbor
Mi-am dorit să am aripi,
Iubirea să nu mă mai doară,
Iarna sufletului să o topesc
Încetisor, încetişor...
Himerele să le îndepărtez,
Clipele frumoase să răsară,
Ţipătul disperat al singurătăţii să se stingă,
Iertarea să mă găsească...
E prima oară când simt că-mi merge sufletul!
Cred c-am găsit ţinutul mirific al fericirii
Acum simt că zbor!
|