Este a patra expoziþie personalã pe care maestrul o are în sãlile Muzeului de Artã din Craiova.

Cu sentimente complexe îmi reamintesc de a treia sa expoziþie organizatã la Craiova... A vorbit atunci ºi Marin Sorescu. Era într-o zi de 17 decembrie 1989, zi în care la Timiºoara s-au petrecut evenimente care au dus la schimbarea mersului istoriei noastre. La Craiova noi deschideam o expoziþie de excepþie, sãrbãtoream, la Timiºoara mureau oameni, începuse Revoluþia...

Revenit pe simezele muzeului craiovean, dupã o pauzã de optsprezece ani, maestrul, profesorul, academicianul Ion Sãliºteanu se dovedeºte acum, încã o datã, un spirit lucid, ponderat, profund, un pictor care ajunge, ca de obicei, la un sintetism cu similitudini regãsite în arta popularã româneascã ºi în mod deosebit la scoarþele þãrãneºti.

Petele de culoare, ori tuºele largi orizontale, verticale ºi oblice, a cãror cromaticã poartã pecetea personalitãþii sale inconfundabile, sunt subtil armonizate ºi de un rafinament aparte.

Pornind de la figurativ ºi ancorând în nonfigurativ (dar sub forma particularã a figurativismului), pictorul, graficianul Ion Sãliºteanu ajunge întotdeauna la el însuºi. În noile sale cicluri: Spaþiul îngerilor, al Structurilor ºi acordurilor, al Frunzelor, fructelor, seminþelor, rãdãcinilor ºi tulpinilor, ori al celor intitulate Porþi, uºi, ziduri, maestrul foloseºte în mod ingenios metafora cu efecte decorative, sintetismul formei ºi culorii.

În complexitatea picturii româneºti contemporane, a multitudinilor de stiluri, manierelor ºi diverselor modalitãþi de exprimare, descoperim astfel un artist care-ºi dezvãluie propria-i personalitate, uriaºul talent ºi originalitate.

Vizitatorul ce-ºi poartã paºii prin Expoziþia personalã Ion Sãliºteanu (peste o sutã de lucrãri) ºi îºi opreºte privirea asupra tablourilor sale, are, în felul acesta, satisfacþia reîntâlnirii cu un pictor care dupã o viaþã de activitate ºi experienþã, ne dezvãluie, încã o datã, bucuria de a trãi, bucuria vieþii.