Viaţa Românească, revistă a Uniunii Scriitorilor din România, ce apare la Bucureşti, adună lunar poezie, proză, istorie literară, cronică literară, cronică de film etc., fiind una dintre publicaţiile ce creează legătura publicului cititor cu literatura şi cultura, în general. Revista oferă o actualitate culturală celor ce au nevoie de ea.

În cel mai recent număr al revistei sunt aşezate poeme ale lui Gheorghe Grigurcu şi Ion Cristofor, ajutând la apropierea pasionaţilor de literatură de poezia contemporană. Nici proza actuală nu este omisă, nici filmul, nici teatrul.

Dincolo de rubricile frecvente, dar cu subiecte noi, acest număr conţine şi un interviu semnat de Tudorel Urian, cel intervievat fiind Stéphane Courtois. Interviul are un titlu ce se potriveşte de minune celui intervievat: „Poveşti dintr-un secol de comunism” (gândindu-ne la volumul Cartea neagră a comunismului). Interviul reliefează o „definiţie” a comunismului actual, dar şi o trecere rapidă prin istoria comunismului. Stéphane Courtois face o radiografie a situaţiei politice din Rusia zilelor trecute şi cea a zilelor noastre. Se pare că Rusia nu s-a apropiat de democraţie după căderea comunismului, Putin fiind un adept al totalitarismului: „Domnul Putin nu este un democrat. În chip fundamental, nu este democrat”. Altfel spus, nu s-a instaurat democraţia pe teritoriul fostei URSS. Rusia poartă doar o mască a democraţiei, dar această mască nu poate ascunde adevărul atât de clar. Interviul realizat de Tudorel Urian are în centru comunismul, de ieri şi de azi, dar ne ţine la distanţă de atrocităţile din paginile cărţii publicate de Stéphane Courtois.

Revista Viaţa Românească se constituie ca un fin observator literar, cultural şi artistic, într-o lume în care este mare nevoie de mediatizarea valorilor.

Revista lunară Orizont, tot a Uniunii Scriitorilor din România, adună în paginile sale articole care îl ţin aproape de literatură, filosofie, cinematografie pe cititorul de gen. Se poate spune că pasionatul de literatură este la curent cu noile „tendinţe”.

În acelaşi şablon se încadrează perfect şi cel mai recent număr al revistei timişorene. Încă de pe copertă se remarcă părerile lui Horia-Roman Patapievici despre paradis, totul sub întrebarea retorică – Unde s-a dus paradisul?. Printr-o călătorie ce străbate diferite culturi, literaturi şi lucrări plastice, Horia-Roman Patapievici încearcă să definească paradisul de-a lungul timpului. Paradisul are mai multe feţe, totul depinde de timp, spaţiu, dar, mai ales, de ochii ce sunt îndreptaţi spre paradis.

Ancheta realizată de Cristian Pătrăşconiu, Care este cea mai proastă carte pe care aţi citit-o?, atrage atenţia chiar din momentul contactului vizual cu titlul. Acestei întrebări incomode răspund scriitori, publicişti, un antropolog, un istoric, un editor cultural, dar este interesant şi firesc faptul că toţi au ceva în comun – dificultatea de a da un răspuns imediat.

Publicaţia lunară, alături de celelalte reviste ale USR, are rolul de a contura profilul culturii şi literaturii de azi. Aceste reviste există, dar, pentru mulţi compatrioţi, banalitatea este mai accesibilă (celor accesibili). (Aura Dogaru)