• Revista Euphorion (nr. 11-12, noiembrie/decembrie 2007) dedicã al 200-lea numãr al sãu (prilej de a-i ura viaþã lungã ºi cât mai mulþi cititori!) filozofului Constantin Noica. Andrei Cornea reia în textul „Un cetãþean al propriei filozofii – Constantin Noica“ esenþa capitolului final din De la ªcoala din Atena la ªcoala de la Pãltiniº, în care supune proiectul „ºcolii“ lui Noica „testului de auto-incluziune“. Concluzia analizei este cã filozoful trece „proba responsabilitãþii“, aplicându-ºi în primul rând sieºi proiectul de „îmblânzire“ ºi de lãrgire a sinelui îngust ºi practicând acelaºi tip de ascezã, de efort, „de programare a lucrului intelectual, de urmãrire a unui legato riguros al vieþii ºi gândurilor“ pe care îl propunea discipolilor în sens larg, ai Culturii ºi ai Filozofiei. Mai mult decât atât, semnificaþia ultimã, de naturã eticã a filozofiei lui Noica rezidã „tocmai în aceastã unire dintre viaþã ºi operã prin care autorul devine personaj (sau locuitor) în propria operã“, cu alte cuvinte, Noica reprezintã specia, rarisimã în modernitate ºi rarã chiar ºi în antichitate, a „filozofului-persoanã“. Un proiect „entopic“, susþinut de o rectitudine eticã. Ion Dur gloseazã pe marginea a Douã meditaþii noiciene, prima despre „binefãcãtorismul“ care nu þine de ordinea spiritului (id est a filozofiei), ci a sufletului (Apud Jurnalul de la Pãltiniº), a doua despre „reabilitarea individului“ în „Logica naþionalã“ (Acþiune ºi reacþiune, nr. II, 1930), unde naþionalismul este înþeles ca rezultat al acþiunii individuale. În „Constantin Noica – Filosofia sãnãtãþii spirituale“, Alexandru Uiuiu aminteºte concepþia lui Noica despre rolul filozofiei de a pãstra sãnãtatea unei culturi. Andrei Terian discutã, în „O culturã fãrã însuºiri“, recenta culegere Despre lãutãrism (Humanitas, 2007), semnalând contradicþiile din consideraþiile lui Noica despre cultura românã. Vasile Chira scrie un eseu despre „Ontologie ºi teologie în filosofia nicasianã“, iar Valentin Radu comenteazã „Locul culturii române în ansamblul culturii europene. Observaþii referitoare la cartea lui Noica Modelul cultural european“. „Dosarul“ Noica mai conþine cinci scrisori ale filozofului, trei cãtre Mircea Tomuº ºi douã cãtre Mircea Braga. (Gabriela Gheorghiºor)

• În Sud-Est cultural (revistã trimestrialã de artã, culturã ºi civilizaþie), nr. 3 / 2007, redactorul-ºef Valentina Tãzlãuanu deplânge harababura lingvisticã din Republica Moldova ºi starea jalnicã a limbii române (chiar dacã nenumitã oficial ca atare) vorbite ºi scrise, elemente care indicã nivelul scãzut de culturã ºi de civilizaþie. Impunerea limbii române ca element de coeziune naþionalã, dar ºi ca factor de culturã se poate realiza doar „printr-o acþiune permanentã ºi bine orchestratã la nivel instituþional. Asta ar presupune ºi scoaterea ei din condiþia de moaºte sfinte, la care venim sã ne închinãm o datã sau de douã ori pe an, ieºirea ei din spaþiul liturgic (al literaturii, al specialiºtilor) (…) ºi intrarea pe uºa din faþã, în deplina sa legitimitate, în spaþiul comunitar“ („Limba, un subiect redundant?“). Vitalie Ciobanu comenteazã eseul „O Moldovã în trei dimensiuni“ de Catherine Durandin (prezentat la Chiºinãu în cadrul Colocviului „Construcþii identitare în Sud-Estul european“, publicat apoi în nr. 2 din Sud-Est cultural), polemizând cu ideile acesteia care pledeazã pentru o politicã de neutralitate a basarabenilor. Ciobanu considerã teoria „celei de-a treia dimensiuni“, propusã de eseista francezã, o (frumoasã) utopie, întrucât „în acest loc de rupturã între douã plãci geopolitice majore, Est ºi Vest, cum a devenit Republica Moldova dupã ultima lãrgire a Uniunii Europene“, tertium non datur: „Eºti sau cu unii, sau cu alþii“ („Moldova în «a treia dimensiune». O teorie discutabilã“). Tot despre soarta Republicii Moldova scrie ºi Nicolae Negru, precizând tranºant alternativele: „Republica Moldova se poate stabiliza ºi dezvolta doar ca stat românesc. Dacã se va izola în provincialismul moldovenesc, românofob, meschin, anacronic, ridicol, ostracizându-ºi propria intelectualitate, dupã cum merg lucrurile în ziua de azi, RM are toate ºansele sã se transforme într-o «stân㻓 („Viitorul RM: nevoia de echilibru“). Mircea V. Ciobanu prezintã starea ºi direcþiile criticii literare basarabene actuale în eseul „O (im)posibilã clasificare: critica din Basarabia ºi modelul francez“. Revista mai conþine poezie de Nicolae Popa, prozã de Leo Butnaru, articole de Valentina Tãzlãuanu, Mihai Fusu ºi Dumitru Crudu la rubrica „Teatru“, precum ºi douã interviuri interesante cu Aranca Munteanu ºi Reinhard Meisterfeld. „ªi la Moldova nasc oameni“! (Gabriela Gheorghiºor)