„Rapsodic în evocările satului arhetipal, Corni, pictorul nu a trebuit să facă înconjurul lumii spre a se întâlni cu el însuşi. Prin viaţă şi artă a tot dezbătut eterna enigmă a lumii şi a omului, iar prin înţelepciune a lăsat-o nedezlegată...“

„Ion Grigore încearcă, în peisaj, diverse varietăţi pe tema spaţiului. Un spaţiu poetic, concentrat, epurat de zgomotele tehnicii, un spaţiu care, azi, în era spaţiilor cosmice, începe să capete, în liniştea şi candoarea lui un iz de vis. Dar nu un vis de divagaţii, ci de forme precise, bine şi încet conturate, caligrafie a disciplinei interioare, a unui ritm de simţire egal şi tacticos.“

„Interesant e că şi la un artist mai tânăr, Ion Grigore, asistăm la acelaşi fenomen de conturare precisă a personalităţii: aici, lumea formelor picturale se conturează şi ca o consecinţă a unei acute preferinţe tematice: lumea satului românesc, cu înfăţişările ei contemporane, cu străvechile ei tradiţii. Pictorul face dovada unei capacităţi mai accentuate de distilare a culorii, de folosire mai adecvată a efectelor ce decurg din unificarea tonurilor dominante. Formele sunt învăluite într-un fel de lumină difuză, rezultat al analizei fibrei colorate însăşi...“

„Propunând o formulă stilistică originală în câmpul figurativului poetizat, Ion Grigore afirmă implicit viabilitatea şi nelimitata disponibilitate a unei atitudini capabile în continuare de surprize valorice sub raportul propunerilor tematice şi celor de limbaj pictural...“

„Satul din pictura lui Ion Grigore respiră sacrul legendelor, datinilor şi obiceiurilor, dar nimic nu este departe de ideea de stagnare, de nemişcare. Aparenta detaşare înseamnă instaurarea unei linişti în care tradiţiile şi istoria epocilor imemoriale se resorb în clipa prezentă, în dimensiunea atât de precis conturată a civilizaţiei actuale. Aburul de basm în care sunt învăluite imaginile pictorului aparţine peisajului, frumuseţii plaiurilor şi câmpiilor şi pictorul îl împrumută pentru că fiinţa sa se regăseşte, întreagă, în acest peisaj.“

„Suntem tentaţi să vedem formele clare, categorice, comune ca înţeles, rezonanţe simbolice, care se relevă numai conştiinţei autorului. Simplitatea lor evocă elementarul; decizia lor, vitalitatea; redundanţa lor, tăinicia în timp... Iarna lui Ion Grigore, de pildă, este iarna cerului şi a pământului, iarna satului. Dar mai este şi o iarnă a lui, despre care n-au ştiut probabil niciodată, nimic, nici cei care au împărţit cu el, cândva, acoperişul, lingura de lemn şi dogoarea odăii...“

„Drumul croit de Ion Grigore, cu migală şi răbdare, îşi are obârşia în ţinuturile sale natale – dealuri sau coline, pământuri însămânţate şi muncite de mâna omului. Aici, pe calota sferică a pământului, devenită subiect al tablourilor sale, se desfăşoară, cu ritmurile şi obiceiurile ei, viaţa comunităţii.“

„La Ion Grigore rusticul potenţează cu o rară tenacitate întreaga viziune. Fără îndoială că în condiţiile existenţei contemporane, gestul acesta oferă, dincolo de aspectul romantic, de confesiune autobiografică, şi un prilej de meditaţie asupra unor trăsături în primul rând etice pe care le implică creaţia, pe care autorul le consideră permanent valabile. Este o retranşare în atmosfera mitului sub care descoperă trăsăturile unei civilizaţii specifice, dar şi ale unor valori specifice şi deloc statice...“

„Poate că nu m-aş fi aplecat cu o atenţie specială asupra lucrărilor sale dacă nu m-ar fi incitat omul Ion Grigore - Bădia, cum îi spun apropiaţii. Ochii săi sfredelitori, figura hâtră, vorba accentuat moldovenească îţi dau sentimentul că a coborât direct din povestirile lui Creangă. Asemenea lui, pictura sa cultivă cu obstinaţie o ruralitate accentuată ce pare că recuperează ideea de arhetip naţional. Comentatorii fenomenului artistic de la noi, sesizându-i încă de la debut (1966) „prezenţa“, nu fac decât să ne întărească aceste convingeri. De aceea cred că o privire mai atentă asupra operei sale ne relevă un univers cu o arhitectură mult mai complexă, riguros finisată, cu o nebănuită mobilare culturală unde naivitatea afişată, ca şi gustul pentru poveştile simple şi evlavioase, sunt doar pretexte ce incită la sondări mai profunde ale acestui univers care se numeşte Ion Grigore“