| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Tudor OprişBalada dorurilor Lui Tudor Arghezi O, dorule, lunecuş Peste suflete-corole, Mor în trudnicul urcuş Peste coarde de mandole. Lunecuş Învârtecuş, Spiriduşul jucăuş Pe al zilelor căuş Veşnic tremură şi trece Limpede, lăuntric, rece. A bătut la poarta ta Ocolită multă vreme Sperioasă turturea Ferecată în poeme. L-ai simţit Nu l-ai chemat, S-a pitit Şi-a aşteptat... Astăzi, când firav bobocul Se deschise la fereastră, Prinse varga lui măiastră Şi-ncepu ştrengarul jocul. Dar zadarnic se dă-n zbor Dorul veşnic călător, Căci gingaşe mâini de vis L-au atras şi l-au închis. Spiriduşe jucăuş Cu sprâncenele de tuş, Subţiraticul arcuş L-a prins EA, în ineluş Şi n-o să mai scapi de-acuş Dorule învârtecuş! Balada clopotelor cântâtoare Unda clopotelor cheamă Cu mireasmă de smerenii, Boltă cu ecou de-aramă Slovenirii de utrenii. Se resfiră în beteală Peste nunta înfloririi Luecând precum zefirii Peste-o harfă eterală. Cercuri de vibraţii clare Fug în brâu de curcubee Se lovesc sonor de zare Şi se-ntorc prin căi lactee, Închegându-se cu ropot Într-un vas ce-şi frânge toarta... Suflete, deschide poarta Pentru zbor şi zvon de clopor... Balada instinctului migrator În serile în care marea vuieşte în triton, Când urcă adierea falezelor cu sare Vom învârti pe axa lui globul de carton Şi degetul l-om pune pe-un punct la întâmplare. Acolo ne va duce instinctul migrator, Necunoscutul magic cu triluri de sirenă, Închişi ca într-un fagur în trenul zburător Sau înghiţiţi de-o navă cu cântec de balenă. De-o fi ales ca ţintă un scandinav fiord Cu golfuri cariate de dinţii albi de gheţuri, Vom îmbrăca o şubă de muşchi alpini şi ceţuri Şi-om asculta la focuri legendele din Nord. De-om nemeri în zona albastrului Pacific O insulă vrăjită cu-arborescente ferigi, Vom debarca pe coasta topită-n foc mirific Şi din liane suple la mâini ne-om pune verigi. Acolo unde-n râuri şi-arată crocodilii Imenşii solzi şi botul de ruginiu smarald, Vom strânge carapace descoici şi nautilii Pe plaja cu nisipul argentuit şi cald. Dintre frunzişuri dese cu ochiuri straminee Unde străbat colibrii şi mugetul cirezii De zebre, ţi-oi culege un braţ de orhidee Şi te-oi culca în cupe enorme de raflezii. Ne vor hrăni recolte de cocos şi curmale, Bananele înfipte ca degetele-n ram Şi vom sorbi din apa cu izuri vegetale Miraţi de limpezimea-i ca biblicul Adam.
Balada fotografiei Să nu mai râzi de străbunicii Ciudaţi la straie şi la chip Ce-au vrut să-nfrunte veşnicia Pozând la un dagherotip. Vom sta poate şi noi alături În veştede fotografii Şi vom trezi acelaşi zâmbet Nepoţilor ce ne-or privi.
Balada clevetirii Gura lumii, neagră moară Saltă-n valzuri de ocară. Roata-i se-nvârteşte lin Pe sub scocul de venin. Soarele intrat pe uşă Zace-n şperlă şi cenuşe. Ploaia lunii, de mălai, Se prefită-n mucegai. Iar a dragostei făină E spurcată cu neghină. Moară neagră, gură spartă Vrând să-mi laşi inima moartă, Te-nfundai fără cruţare C-un pietroi de nepăsare. |