Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Revista revistelor literare

        

Teme (și) vechi și noi

• Revista Euphorion (nr. 11-12, noiembrie/decembrie 2007) dedică al 200-lea număr al său (prilej de a-i ura viață lungă și cât mai mulți cititori!) filozofului Constantin Noica. Andrei Cornea reia în textul „Un cetățean al propriei filozofii – Constantin Noica“ esența capitolului final din De la Școala din Atena la Școala de la Păltiniș, în care supune proiectul „școlii“ lui Noica „testului de auto-incluziune“. Concluzia analizei este că filozoful trece „proba responsabilității“, aplicându-și în primul rând sieși proiectul de „îmblânzire“ și de lărgire a sinelui îngust și practicând același tip de asceză, de efort, „de programare a lucrului intelectual, de urmărire a unui legato riguros al vieții și gândurilor“ pe care îl propunea discipolilor în sens larg, ai Culturii și ai Filozofiei. Mai mult decât atât, semnificația ultimă, de natură etică a filozofiei lui Noica rezidă „tocmai în această unire dintre viață și operă prin care autorul devine personaj (sau locuitor) în propria operă“, cu alte cuvinte, Noica reprezintă specia, rarisimă în modernitate și rară chiar și în antichitate, a „filozofului-persoană“. Un proiect „entopic“, susținut de o rectitudine etică. Ion Dur glosează pe marginea a Două meditații noiciene, prima despre „binefăcătorismul“ care nu ține de ordinea spiritului (id est a filozofiei), ci a sufletului (Apud Jurnalul de la Păltiniș), a doua despre „reabilitarea individului“ în „Logica națională“ (Acțiune și reacțiune, nr. II, 1930), unde naționalismul este înțeles ca rezultat al acțiunii individuale. În „Constantin Noica – Filosofia sănătății spirituale“, Alexandru Uiuiu amintește concepția lui Noica despre rolul filozofiei de a păstra sănătatea unei culturi. Andrei Terian discută, în „O cultură fără însușiri“, recenta culegere Despre lăutărism (Humanitas, 2007), semnalând contradicțiile din considerațiile lui Noica despre cultura română. Vasile Chira scrie un eseu despre „Ontologie și teologie în filosofia nicasiană“, iar Valentin Radu comentează „Locul culturii române în ansamblul culturii europene. Observații referitoare la cartea lui Noica Modelul cultural european“. „Dosarul“ Noica mai conține cinci scrisori ale filozofului, trei către Mircea Tomuș și două către Mircea Braga. (Gabriela Gheorghișor)

• În Sud-Est cultural (revistă trimestrială de artă, cultură și civilizație), nr. 3 / 2007, redactorul-șef Valentina Tăzlăuanu deplânge harababura lingvistică din Republica Moldova și starea jalnică a limbii române (chiar dacă nenumită oficial ca atare) vorbite și scrise, elemente care indică nivelul scăzut de cultură și de civilizație. Impunerea limbii române ca element de coeziune națională, dar și ca factor de cultură se poate realiza doar „printr-o acțiune permanentă și bine orchestrată la nivel instituțional. Asta ar presupune și scoaterea ei din condiția de moaște sfinte, la care venim să ne închinăm o dată sau de două ori pe an, ieșirea ei din spațiul liturgic (al literaturii, al specialiștilor) (…) și intrarea pe ușa din față, în deplina sa legitimitate, în spațiul comunitar“ („Limba, un subiect redundant?“). Vitalie Ciobanu comentează eseul „O Moldovă în trei dimensiuni“ de Catherine Durandin (prezentat la Chișinău în cadrul Colocviului „Construcții identitare în Sud-Estul european“, publicat apoi în nr. 2 din Sud-Est cultural), polemizând cu ideile acesteia care pledează pentru o politică de neutralitate a basarabenilor. Ciobanu consideră teoria „celei de-a treia dimensiuni“, propusă de eseista franceză, o (frumoasă) utopie, întrucât „în acest loc de ruptură între două plăci geopolitice majore, Est și Vest, cum a devenit Republica Moldova după ultima lărgire a Uniunii Europene“, tertium non datur: „Ești sau cu unii, sau cu alții“ („Moldova în «a treia dimensiune». O teorie discutabilă“). Tot despre soarta Republicii Moldova scrie și Nicolae Negru, precizând tranșant alternativele: „Republica Moldova se poate stabiliza și dezvolta doar ca stat românesc. Dacă se va izola în provincialismul moldovenesc, românofob, meschin, anacronic, ridicol, ostracizându-și propria intelectualitate, după cum merg lucrurile în ziua de azi, RM are toate șansele să se transforme într-o «stân㻓 („Viitorul RM: nevoia de echilibru“). Mircea V. Ciobanu prezintă starea și direcțiile criticii literare basarabene actuale în eseul „O (im)posibilă clasificare: critica din Basarabia și modelul francez“. Revista mai conține poezie de Nicolae Popa, proză de Leo Butnaru, articole de Valentina Tăzlăuanu, Mihai Fusu și Dumitru Crudu la rubrica „Teatru“, precum și două interviuri interesante cu Aranca Munteanu și Reinhard Meisterfeld. „Și la Moldova nasc oameni“! (Gabriela Gheorghișor)

© 2007 Revista Ramuri