Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Mãnãstirea cu un singur suflet

        de Adrian POPESCU

Un volum prefațat de criticul Cornel Ungureanu, volum intitulat ,,Maica Anghelina’’, semnat de Lia Alb, a apărut la Editura Marineasa, la mijlocul anului trecut.

Nu doresc aici să-1 recenzez, strict tehnic, vreau doar să semnalez câteva linii de forță ale cărții. De la bun început trebuie remarcat, cred, caracterul aparte al subiectului, unul religios, care ne prezintă, pe scurt spus, cazul unei mănăstiri de maici, unde viețuiește o singură monahie. Dar pentru a ajunge la această înțelegere a unei situații excepționale, autoarea arădeană evocă vremuri îndepărtate, personaje legendare, care conferă toate ceva din aura basmului autohton acelui loc izolat, mlăștinos, Bezdin. Modesta comunitate monahală de acolo se mărește cu un grup de călugări pribegi din sudul Dunării, de la Vinca. Aceștia sunt posesorii fericiți ai unei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului, precum și ai unui clopot cu sunet minunat. Lucrurile de acum se încarcă de fantastic.Timpul curge lent, peste comunitatea lor, istoria e oarecum mai blândă, se îndepăertează de ei, luptele lor majore sunt nevăzute, interioare, dar ceva misterios plutește în aerul locului... Apoi, peste ani, locul va fi rămas, din pricina vremurilor vitrege, fără slujitori ai credinței. Dar Providența care lucrează, după legile sale, va face iar din Bezdin un loc de pelerinaj, în vremea noastră, un loc reanimat de maica Anghelina, stareța curajoasă, factotumul neistovit, femeia iluminată de har, neclintită în hotărârea sa. Prin puterea Spiritului, prin energia stareței, Bezdin devine o mănăstire de-acum căutată de credincioși, unde cinstirea Domnului se face precum se cuvine.

Ce mi se pare puțin obișnuit în această povestire, pe jumătate evocare istorică, pe jumătate monografia realist-exactă a unui loc, este buna armonizare a registrelor stilistice amintite, glisarea dintr-un plan în celălat, firesc, fără stridențe. Memorabile sunt, din primul registru, mai ales siluetele călugărilor, atmosfera bine surprinsă a Bezdinului, trimiterile fabuloase la Blajinii subterani. Totul are semnificație religioasă , de fapt povestirea este parabolic o desprindere din noroaiele absorbante ale locului, prin puterea rugăciunilor, a trăirilor duhovnicești ale călugărilor, care sfințesc, la propriu, locul acesta la început neprimitor, dacă nu chiar terifiant.

Apoi, din celălalt registru stilistic, cel monografic, se impun prin expresivitatea lor naturală: portretul maicii Anghelina, convertirea sa după întremarea miraculoasă dintr-o boală neiertătoare cu cei mai mulți, noviciatul la sud de Dunăre, primirea cheilor mănăstirii Bezdin, pustie aproape, refacerea sa, grija slujitoarei pentru Casa Domnului, dar și pentru cei care-l caută. Buna, fericita alcătuire a firii sale, îi permite maicii Anghelina vindecarea, prin rugăciunea fierbinte, a multor indiferenți, păcătoși, rătăciți, vezi cazul extrem al preotului care încalcă, sperjur, oportunist, instrumentalizat de Secu, taina spovedaniei.

Registrului descriptiv-citadin, aproape hiperrealist, cu clare referințe la politicienii zilei, sau mai ales la notabilitățile locului, apoi jocurile puterii locale, ambițiile, vanitățile, manipularea publicului prin tv., toată presiunea lumii pare derizorie brusc după descoperirea valorilor lumii sacrului. Aici e meritul principal al volumului Liei Albu.

Presimțirea altei lumi, unde valorile strict terestre, mercantilismul, autoritatea politică, mondenitatea, vanitatea, dominarea celuilalt, nu mai au trecere.

Acest proces de schimbare a chipului lăuntric, de ,,metanoia’’, cum spun duhovnicii, Lia Alb reușește să ni-l prezinte convingător, printr-un limbaj de loc artificial, cu o cuceritoare spontaneitate, sugerând metamorfoze sufletești, cu o intuiție fină. După o scenă mondenă, nemilos de ironică, în aqua forte construită, autoarea trece la un fel de inițiere în trăirea creștină în condițiile secularizării de azi.

Un volum care îmbină pagini de nuvelă istorică, unde sacrul e biruitor, formează caractere, virtuți, cu analiza unui eșantion social, cel al pseudo-intelectualilor ,,recenți“ (poate chiar al ,,omului recent“) văzuți ca unii care și-au pierdut reperele morale și comportamentale.

Modelul maicii Anghelina, realist, neretușat, credibil, e unul care ne poate oferi calea salvării din lipsa de sens cotidiană, prin trezirea la viața spiritului.

© 2007 Revista Ramuri