„Albul acţionează asupra sufletului nostru ca o prelungă tăcere, pentru noi absolută. În interior, îl auzim ca pe un nonsunet, ceea ce ar corespunde oarecum unor pauze muzicale, acelor pauze care nu întrerup decât temporar dezvoltarea unei frazări sau a unui conţinut şi nu reprezintă încheierea ei definitivă. Nu este o tăcere moartă, ci una încărcată de latenţe. Albul sună ca o tăcere care, brusc, poate fi înţeleasă. Este un neant tineresc sau mai precis spus un neant dinaintea începutului, dinainte de a se fi născut. Poate că acesta era sunetul pământului în perioadele albe ale glaciaţiunii.” (Kandinsky)
*
Amintire. Nelipsit de har literar, dar cu un comportament uluitor lipsit de bun simţ la vedere a fost Virgil Mazilescu.
*
Inteligenţa, o modalitate superioară de adaptare la real, dar şi de detaşare de acesta. O libertate în principiu, în multiplicarea continuă, spontană ori supravegheată, a episoadelor sale. O libertate lucidă.
*
Credinţa, speranţa, iubirea, astrele morale ale lumii, dar de câte ori nu se întâmplă ca o umbră să le acopere dându-ţi fiorul posibilei lor dispariţii? E ca şi cum nu te-ai mai putea percepe pe tine însuţi.
*
„Poezia este o reflecţie înăuntrul ei însăşi.” (Michel Deguy)
*
Senectute. Tot mai multe nume de persoane dispar din memorie. Devenind anonimă, lumea se generalizează abuziv. Oare îţi vei uita şi propriul nume?
*
Maturitate. Viaţa de la o vreme cuantificabilă, într-un fel tot mai la îndemână. Mai puţin fiinţa în sine.
*
„Munca obişnuită a versului, truda care împinge spre perfecţiune, conduce la a te obişnui cu schimbarea cuvintelor, conduce la suprimări, la înlocuiri, care, prin fericitul lor succes, destul de frecvent, deplasează punctul de vedere al scriitorului şi-l fac să gândească pe bună dreptate că obiectul iniţial, scopul primordial al poemului nu sunt esenţiale; că putem şi trebuie să le părăsim, dacă se iveşte o şansă care să ne îndepărteze de ele, – că acestea nu sunt decât condiţii de început (…) În fond el înţelege că importantă este ţinta pe care o ating mijloacele, iar nu ţinta pe care o sugerează dorinţa nearticulată şi ocazia primă ori emoţia.” (Valéry)
*
George Simion: un concentrat de vanitate şi răutate, cu dichis de gujat. Punct.
*
Octombrie 2024. Recentul congres PSD şi-a ales noua conducere. Ca simplu cetăţean regret că nu are una satisfăcătoare. Alături de cei cinci prim-vicepreşedinţi şi douăzeci de vicepreşedinţi, nu s-ar cuveni să aibă şi măcar trei preşedinţi?
*
Vis nocturn. Se făcea că, aflându-mă într-o piaţă, m-am oprit în faţa unei tarabe cu măşti de vânzare. Voiam să cumpăr una, dar tocmai cea asupra căreia îmi îndreptasem privirea a început să clipească din ochi, să zâmbească şi chiar să îngaime câteva vorbe. Am rămas stupefiat. M-am întors să plec dându-mi seama că în spatele meu se formase deja o coadă de potenţiali cumpărători ai obiectului cu pricina.
*
Te obişnuieşti cu unele împrejurări pentru că sunt aşa cum sunt, te obişnuieşti cu unele împrejurări pentru că ar putea fi şi altminteri.
*
A.E.: „Un linguşitor care nu e şi inconsecvent lasă de dorit în condiţia sa.”
*
„Peste valurile de acoperişuri, zăresc o femeie trecută, deja zbârcită, săracă, aplecată mereu asupra unui lucru şi care nu iese niciodată. Din chipul, din veşmintele, din mişcarea ei, aproape din nimic am recompus povestea acestei femei sau, mai degrabă, legenda ei, şi uneori mi-o povestesc mie, plângând. Iar dacă ea ar fi fost un biet moşneag, la fel de uşor aş fi recompus-o şi pe a lui. Şi mă culc, mândru că am trăit şi că am suferit în alţii, nu în mine. Vă veţi întreba pesemne: «eşti sigur că această legendă este cea adevărată?» Ce-mi pasă ce-ar putea să fie realitatea plasată în afara mea, câtă vreme m-a ajutat să trăiesc, să simt că sunt şi ce sunt?” (Baudelaire)