Uniunea Scriitorilor din România şi Filiala Bucureşti-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunţă cu adâncă tristeţe încetarea din viaţă a scriitorului Mihai Cantuniari, distins poet, romancier şi traducător.
Mihai Cantuniari s-a născut la 14 februarie 1945, la Bucureşti, a făcut studii de hispanistică la Universitatea Bucureşti (promoţia 1967), apoi a fost redactor de carte şi cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică. S-a retras din activitate în 1983 din motive medicale, continuând să publice lucrări originale şi traduceri. Ca traducător, numele său se leagă cu precădere de cărţile lui Mario Vargas Llosa, Arturo Pérez-Reverte şi Vintilă Horia apărute în româneşte.
Pe lângă premiile obţinute pentru anumite volume, i s-a decernat Premiul pentru întreaga activitate al Fundaţiei Cella Delavrancea (1996) şi a fost decorat de Republica Peru cu Ordinul Al Mérito por Servicios Distinguidos în grad de Comandor (1987). A publicat volume de poezie: Poezii, 1977, debut, Ultramar, Plante carnivore, Nova, Amadeus (Premiul pentru poezie al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti); Cavalerul cu mâna pe piept, romanele Bărbatul cu cele trei morţi ale sale, Ocarina de lut. Traducerile din spaniolă şi franceză au fost din opera unor autori precum: César Vallejo, Heralzii negri (Premiul pentru traduceri al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti), Mario Vargas Llosa (şapte romane), Alexandru Ciorănescu, Vintilă Horia, Fernando Pessoa, (Premiul pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor pe 1993), Julián Maras, Juan Marsé, Arturo Pérez-Reverte, (Premiul pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor, acordat în 2006). În anul 2023 a primit premiul Opera Omnia din partea Uniunii Scriitorilor, filiala Traduceri Literare (Fitralit).
Mihai Cantuniari va rămîne mereu în memoria colegilor ca un autor dedicat cu pasiune literaturii şi un om de o desăvârşită eleganţă. Prin dispariţia sa, literatura română şi traducerea literaturii spaniole suferă o grea, ireparabilă pierdere.