Timiditatea: o frică de tine însuţi, transpusă imprudent într-o frică de lume, la unii, cronică.
*
Emfaza imagistică în faţa unui lucru care-ţi place, părând a veni dinafară, focalizarea lăuntrică a fiinţei asupra motivului unei dezamăgiri.
*
Amiază superbă. Te laşi condus de norii pe care nu te saturi a-i privi.
*
Iluzia, o formă de rezistenţă faţă de tine însuţi.
*
„Am văzut un nuc stufos. Vântul îi înfiora frunzele. Uneori două sau trei frunze, celelalte rămânând mute, şuşoteau între ele, şi, o clipă, au fremătat toate. Poate că doar nucul acela concentra în el întreaga viaţă a cătunului, poate că numai el simţea că, numai el, e în stare de un simţământ de groază surdă sau de plictis. Chiar dacă nu gândeşte deloc, gândeşte mai mult decât oamenii.” (Jules Renard)
*
Ne strecurăm pe lângă lucruri, lucrurile se strecoară pe lângă noi convingându-ne a crede fie şi eretic în ele.
*
Scriptor. De la o vreme caracterul existenţial al cuvântului. A trăi între cuvinte precum între fiinţe.
*
Să conservi mereu un factor al necunoscutului drept o speranţă.
*
Visul, autenticul, marele vis e destinat neîmplinirii. Într-o similitudine cu gratuitatea esteticului, doar o „Promisiune de fericire”, conform celebrei definiţii date celui din urmă.
*
„Donald Trump s-a întâlnit cu Vladimir Putin la Anchorage, Alaska, să vorbească despre un acord privind războiul cu Ucraina. A doua zi după summit opt pagini de documente legate de summit, cu însemnele Departamentului de Stat al SUA, au fost găsite în imprimantele unui hotel, aflat la aproximativ douăzeci de minute de locul unde s-au întâlnit liderii. Neglijenţa e întotdeauna mai tare decât orice sistem de securitate.” (Dilema, 2025)
*
Un surprinzător îndemn magnanim în vitrina unui mall, care pare a-i transcende locul: „Să priveşti tot ce este, să iubeşti tot ce este”.
*
Tactică. Citeşti pentru a visa, visezi pentru a scrie.
*
Viaţa curgând aidoma acelui râu mitic în care nu te poţi scălda decât o dată.
*
„A găsi un cuvânt mai puternic pentru iubire, ca vântul, de pildă, dar din interiorul pământului, un cuvânt care să nu necesite munţi, ci peşteri înspăimântătoare în care îşi face veacul, din care se prăvale peste văi şi şesuri, ca apa, şi totuşi nu ca apa, ca focul, dar fără să ardă, luminos până în străfunduri ca un cristal, fără să taie însă, străveziu în întregime şi formă deplină, un cuvânt ca vocile animalelor, ele însă nu înţeleg, un cuvânt precum morţii, ei însă sunt din nou printre noi.” (Elias Canetti)
*
„Poezia modernă e un romantism deromantizat.” (Hugo Friedrich)
*
Vară în toi. Aer canicular sufocant aidoma unei solitudini fără scăpare, făcând-o mai perceptibilă pe cea reală.
*
Dualitate. Eşti martor al propriei tale lumi care ea, această lume lăuntrică, devine martor al lumii propriu-zise.
*
Am văzut la televizor un soi de trandafiri de un roz exuberant purtând numele marelui pictor Luchian.
*
Marea prietenie ca şi marea iubire sunt pe viaţă. Fac parte din fiinţă aidoma unui organ.
*
„Trei ciobani vorbeau între ei la cabana Omul. Unul a amintit de cineva care zisese despre ei că sunt primitivi. Altul a reacţionat imediat, zicând că individul avea dreptate. «Păi ce, nu suntem primitivi? Noi primim la stână pe toată lumea. Suntem chiar foarte primitivi.»”. (Dilema, 2025)
*
Senectute. Lumea topindu-se precum zăpada în apropierea primăverii. O primăvară de dincolo?
*
Scrii pentru a deveni asemenea unui obiect care e textul.
*
„Te quiero. Argentinianul în loc să spună «te iubesc», spune «te vreau». Am meditat aşadar (fiind tot pe ocean, scuturat de vaporul scuturat şi el de valuri) la faptul că dragostea este un efort de voinţă, un foc aprins pe care îl încingem în noi, fiindcă aşa vrem, fiindcă doreşti să fii îndrăgostit, fiindcă nu suporţi să nu fii îndrăgostit (asperitatea exprimării mele corespunde aici unei anumite stângăcii, conţinută în situaţia însăşi). Nu, nu că aş iubi-o, doar doream să fiu îndrăgostit de ea şi probabil că mi-era absolut necesar să mă apropii de Europa nu altfel decât în stare de pătimaşă iubire pentru Argentina, pentru America.” (Witold Gombrowicz)
*
Memoria şovăind precum un înotător de cursă lungă, la capătul unei probe epuizante.
*
A.E.: „Când nu ai cu cine lupta, te lupţi brav cu propria ta fiinţă. Un exerciţiu de rezistenţă nu mai puţin eficient.”
*
„Durerea şi chipul ei abject uneori. Dar trebuie să rămâi în ea şi s-o trăieşti pentru a plăti preţul. Să te distrugi în ea pentru a fi îndrăznit să-i distrugi pe ceilalţi.” (Camus)
*
Vârstă. Ţi se părea multă vreme că n-a fost încă aproape nimic, dar dintr-odată îţi dai seama că a fost deja totul.
*
S-ar putea şi astfel. Moartea începe în fiinţă aidoma somnului, transcendenţa începe în moarte aidoma visului.
*
A.E.: „Un sfânt poate avea fireasca dorinţă ca toţi semenii săi să fie sfinţi. E însă puţin probabil ca un geniu să aibă dorinţa ca toţi semenii săi să fie genii.”