Poet şi prozator maramureşean, Vasile Igna debutează cu volumul de versuri Arme albe în anul 1969. Fum şi ninsoare, Provincia cărturarului sau Starea de urgenţă sunt câteva dintre cărţile ce continuă creaţia poetică. Volumul de povestiri Ora morilor de vânt, romanele Andante şi Camera obscură reliefează latura de prozator a lui Vasile Igna. În 2016, la Cartea Românească, publică romanul Ora închiderii (anabasis).

Romanul Ora închiderii, structurat în trei părţi, se deschide cu imaginea unei noi cafenele din Bucureşti, Consul. Primul personaj al romanului, primul client al cafenelei, este Andrei Ionescu. Fiind clientul auroral, va primi o propunere din partea patronului Coriolan Popescu: o masă doar a sa (pe tot parcursul existenţei cafenelei) şi o consumaţie gratuită, în valoare de nouă euro. Când Andrei nu era prezent, pe masă se aşeza o plăcuţă ce restricţiona accesul altcuiva la acea masă – Rezervat. Andrei Ionescu acceptă propunerea patronului, iar zilele nu treceau fără să viziteze Consulul. Solitarul proprietar al mesei va fi înconjurat, treptat, de persoane ce aflaseră povestea mesei sau voiau să o afle. Matei Alupei, Luca Hossu, Ioan Hristu, Marcu Popoviciu şi Augustin Steriu se vor alătura lui Andrei. De la masa „privilegiatului” reticent la dialogul cu diferite persoane, masa devine un martor al poveştilor celor şase. Cafeneaua este spaţiul ce găzduieşte întâlnirile zilnice ale personajelor, iar poveştile relatate de ei sunt factorii ce determină continuitatea acestora. Trei poveşti stârnesc interesul celor şase personaje: Andrei expune povestea de dragoste dintre el şi Elisabeta, o profesoară de pian, poveste ce se sfârşise în anul 1983, odată cu misterioasa dispariţie a acesteia; Matei relatează povestea lui Dumitru, un credincios al regimului comunist, care îşi părăsise familia şi locuise în azilul de la Săpoca, pierzându-şi memoria (această poveste o auzise de la Nicolae); Augustin aduce în prim-plan imaginea Tereziei, femeia care-i dăruise unicul fiu. Cele trei poveşti nu rămân anodine, ele stârnesc curiozitatea auditorilor, permiţând strecurarea dubiilor sau a încercării de a le clarifica. Relatările lui Andrei, Matei şi Augustin nu beneficiază de un final limpede, fiind învăluite în mister. Întâlnirile celor şase comeseni par că au scopul de a face lumină în poveştile expuse, deoarece interesul lor pentru deznodământul acestora este persistent. Onomastica este un element frapant al romanului, personajele purtând nume ce-şi au originea în universul religiei creştine. Cei patru „evanghelişti”, Matei, Luca, Ioan şi Marcu, sunt călăuziţi pe tărâmul Consul de către primul „apostol”, Andrei, primul client al cafenelei. Cele cinci „feţe sfinte” o acceptă în preajma lor şi pe a şasea, „sfântul” Augustin. Astfel, cafeneaua Consul este creionată ca un lăcaş de cult laic al Bucureştiului: „Soseau ca la o biserică veşnic deschisă, dar în care nu se slujeşte nicio liturghie. Erau, pe rând sau toţi odată, preot şi enoriaş, cantor sau lumânărar. Biserica lor nu avea clopot şi cu atât mai puţin altar”.

Romanul este un liant între trecut şi prezent, cele două etape fiind topite omogen în melanjul întâlnirilor de la Consul, deoarece poveştile relatate trezesc la viaţă momente apuse, încercând să le împrospăteze înfăţişarea. Amintirile nu eludează nici aspectele socio-politice – trecutul respiră aerul comunist, iar prezentul pe cel al unei democraţii protestatare.

Volumul lui Vasile Igna pare că se citeşte dificil fără o iniţiere în domeniul religiei, deoarece abundă în imagini zugrăvite de conţinutul biblic. Terminologia este familiară creştinismului, romanul conţinând termeni precum: „biserică”, „evanghelişti”, „cristelniţă”, „sărbători”, „Adormirea Maicii Domnului” etc. Chiar şi coperta are o semnificaţie aparte, aici fiind reprezentat un Grup de îngeri, detaliu din Încoronarea Fecioarei Maria, lucrarea lui Fra Angelico, şase îngeri, şase comeseni.

Consul este un Han al Ancuţei din Bucureştiul actual. Cafeneaua ascunde tainele clienţilor, iar masa rezervată este un simbol al misterelor mai puternic decât localul. Ea se conturează ca o intersecţie a trecutului cu prezentul, prin misterele nedezlegate ale poveştilor. Aici, timpul nu posedă toate etapele sale, viitorul fiind inexistent. Personajele lui Vasile Igna trăiesc amintirile în prezent şi nu se gândesc la ceea ce va urma. Ora închiderii cafenelei poate coincide, probabil, cu momentul dezlegării misterelor poveştilor trecute, cu momentul eliberării amintirilor.