Ioan Groşan, prozator, dramaturg şi pu-blicist, debutează în anul 1985 cu volumul de povestiri Caravana cinematografică, tradus în Anglia, Germania şi Rusia. Cartea s-a bucurat de succes şi în ţară, fiind premiată de Uniunea Scriitorilor din România. Ultimul rod al creaţiei lui Ioan Groşan îl constituie Lumea ca literatură. Alte amintiri, continuarea primului volum omonim.

Autorul ne propune o carte autobiografică, întâmplările relatate sunt evenimente semnificative cândva pentru el. Volumul este asemenea unei călătorii rapide prin câteva episoade din viaţă, iar fiecare scurtă povestire este ca o escală într-un anumit timp. Naratorul subiectiv este copil, student, tată şi scriitor, iar scurtele naraţiuni sunt note autobiografice. Ioan Groşan scrie lejer, pare că stă în faţa cititorilor şi le povesteşte liniştit amintirile sale. Temele povestirilor sunt diverse, dar umorul este un element comun al acestora. De pildă, el ne face cunoscute circumstanţele în care şi-a descoperit talentul scriitoricesc. Astfel, chiar din titlul Cum am devenit scriitor putem recunoaşte tema povestirii. Naratorul aflat în perioada copilăriei era entuziasmat de participarea la un spectacol la care nu urmau să fie prezenţi şi prieteni de-ai săi. Fericirea sa era din ce în ce mai mare, fiindcă urmărise repetiţiile ce-l încântaseră foarte mult. Onorarea invitaţiei la o nuntă de către părinţi va face ca dorinţa copilului de a lua parte la spectacol să nu devină realitate. Dezamăgirea sa se intensifică şi mai mult la gândul că prietenii lui aşteptau să le povestească tot ceea ce se întâmplase. Copilul absentează de la spectacol, dar le va vorbi prietenilor săi despre un spectacol fabulos: „Şi-atunci pur şi simplu, în faţa ochilor lor mari şi-a gurilor căscate, le-am inventat vreo două ore story-ul spectacolului şi mai ales nemaipomenitele aventuri din universul păpuşilor. Tot răul spre bine: din clipa aceea cred că am devenit scriitor”. De la o minciună ficţională pare că a pornit aventura literară a scriitorului ardelean. Întâlnirile cu alţi scriitori, amintiri din perioada totalitaristă, aspecte familiale sunt prezentate pe scurt în carte. Tonul povestirilor este unul comic, acestea relaxează cititorul şi la începutul fiecăreia parcă vrem să ajungem cât mai repede la momentul amuzant pe care intuim că îl ascunde. Totuşi, ultima naraţiune îl scoate pe lector din universul liniştit al cărţii. Cenaclul din Cer este o enumeraţie ai cărei termeni sunt numele unor personalităţi ale literaturii române. Un asemenea procedeu îl foloseşte şi Ion Mureşan în poemul Întoarcerea fiului risipitor, după cum îşi aminteşte autorul. Cenaclul nu este deloc unul restrâns, el se tot extinde, numărul membrilor se află într-o continuă creştere: „Şi lista, vai, rămâne mereu larg deschisă...”. Aşadar, povestirea Cenaclul din Cer este o trezire la realitate a cititorului cufundat în lumea protectoare a literaturii. Probabil, nu numai cititorul se trezeşte la realitate, ci şi naratorul însuşi, el fiind adânc prins în aşezarea în pagină şi reîmprospătarea amintirilor sale. Lumea ca literatură. Alte amintiri este un volum ce creează literatură din autobiografie, deoarece amintirile sunt povestite cu talent narativ (modest, autorul spune la un moment dat că nu este un bun povestitor), determinând intrarea lectorului în spaţiul liniştit şi protector al cărţii. Povestirile de întindere redusă oferă o stare de bine, detaşarea de problemele cotidiene, dar menţin cititorul în apropierea lumii fireşti, ele fiind lipsite de elemente fantastice. Acestea ne desprind de propria noastră realitate şi ne conduc prin cea evocată din amintirile autorului.

Ioan Groşan ne demonstrează că viaţa obişnuită a fiecărui om poate deveni literatură, dacă, fireşte, este pusă în pagină cu talentul unui scriitor. Povestirile se conturează ca relatări succinte ale unor întâmplări trăite de narator, dar care nu au avut tocmai un rol decisiv în existenţa sa. Acestea nu au elemente de convergenţă, temele fiind variate, singurul punct comun îl reprezintă chiar memoria deschisă a autorului. Autobiografismul este exersat cu uşurinţă, scurtele naraţiuni având un ton colocvial. Altfel spus, Lumea ca literatură. Alte amintiri este o carte a unei lumi proprii pe care o autorul o poate împărtăşi cu lejeritate noilor prieteni cititori.