Pe vremea când, la Viaţa Românească, mă lăsam cu totul în voia soartei, mi-am scris cele mai profunde cărţi în înţelegerea şi sub ocrotirea a trei personalităţi: Alexandru Paleologu, Nora Iuga şi Mihai Şora. Discuţiile pe cale le-am avut cu dumnealor pe teme de cultură generală şi comentariile la opera mea, pe care le strecuram ca din întâmplare în discursuri, îmi ţineau loc de glorie. Eu nu am avut niciodată glorie pentru că, în România, gloria este mai ales o mişcare de cadre. Dar săracă glorie e asta! Este de preferat tainicul respect discret şi pornind mai ales dinspre boemă de care se bucură, pe unde or mai fi ei, Virgil Mazilescu şi Angela Marinescu.

Paleologu, Iuga şi Şora nu au avut nici dumnealor glorie la tinereţe, credeau în mine, îmi înţelegeau perfect situaţia şi mă încurajau programatic.

O discuţie cu domnul Şora este la fel de aventuroasă precum prima călătorie la izvoarele Nilului. Este abisal fără efort şi tot timpul, cu o precizie de scripeţi în mişcări şi în vorbe. Înţelege mai bine decât mine publicistica lui Eminescu şi poezia lui Rilke. M-a corectat cu francheţe elegiacă în felul meu de a cuprinde aceste valori.

Am trăit alături de domnul Şora zile şi nopţi în casa lui Nichita Stănescu. Încă de tânăr, l-am auzind vorbind ore în şir pe diferite teme filosofice. Părintele meu spiritual îmi şoptise încă de la început: „Fii atent la domnul Şora! Are o biografie de şef de stat şi o operă extraordinară!”.

În cei aproape treizeci de ani de când ne cunoaştem, am petrecut în prezenţa domnului Şora multe sărbători religioase. Am fost împreună, în lumea culturală a Bucureştilor, la aniversări, comemorări, nunţi, botezuri, parastase. În orice situaţie, gazdele ne aşezau scaunele în apropiere unul de celălalt. Cu aceste prilejuri, am văzut în acelaşi timp multe vrute, dar mai ales nevrute. Am putut să observăm totul şi să tragem din când în când cu coada ochiului unul la celălalt. Simultan, am avut acelaşi tip de reacţie mută, semn că sufletele noastre au îndeajuns de multe în comun spre a susţine această frumoasă prietenie.

De când a murit conu’ Alexandru Paleologu le mai cer sfaturi profesionale numai lui Mihai Şora şi Norei Iuga.

La mulţi ani, prieten drag! Multe bucurii mi-aţi făcut şi multă linişte mi-aţi adus!