| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Carnet plastic - Dan CIOCAde Cãtãlin DAVIDESCUDan Cioca era cunoscut înainte de plecarea sa din țară ( 1983) ca scenograf, având câteva remarcabile realizări în domeniul televiziunii, unde activa, dar și al teatrului, iar în calitatea sa de grafician, prin compozițiile figurative - desene și litografii - formulate în spiritul suprarealist al anilor ’60 -’70. Atenția artistului se concentra atunci pe un desen de factură narativă având drept constantă supremația liniei circumscrise unei evidente rigori compoziționale. Abia după 1985 universul său grafic se transformă într-un spațiu colorat în care inițial este păstrată dominația liniei pentru ca, în timp, culoarea să devină personajul principal și, cel mai adesea, singurul. Un asemenea parcurs de la linie la culoare, de la o compoziția epică la una abstractă denotă nu doar o simplă dorință de schimbare, ci o încercare profundă de a-și reacorda imaginea cu propria-i interioritate. Păstrând rigoarea compoziției, dispariția poveștii și înlocuirea acesteia cu materia colorată conferă o dinamică specială imaginii datorită spontaneității aproape tașiste cu care este distribuit pigmentul pe întreaga suprafață. Este un act de curaj ca la o vârstă matură să-ți reformulezi radical discursul, ce-i drept în contextul unei necesare adecvări a acestuia la noua sa schemă artistică ideală. Realitatea lui nonfigurativă și colorată a fost, putem afirma acum după mai bine de 20 de ani, nu doar un nou punct de plecare, ci unul de referință directă, căutat și găsit datorită unei inteligențe receptive, a unor schimbări în structura sa interioară și a unei bune comunicări între cele două. În ciuda acestor afirmații, nu trebuie înțeles că arta sa ar fi una de tip rațional. Dimpotrivă, imaginile se construiesc spontan, dominantă fiind, în momentul creației, starea afectivă secondată de o prestigioasă memorie culturală. Rezultatul acestui dialog involuntar ar fi un univers dinamic, incitant, tonic, ce exprimă mai curând un început de carieră decât o rotunjire a ei.
Referințe critice Ion D. Sîrbu „Ne mișcăm în fața unei lumi care nu este altceva decât o oglindă a ființei noastre ce se deformează demonstrându-ne relativitatea, paradoxia, crima chiar. Armonia e amenințată, timpul (mașina de cusut și descusut) lucrează împotriva dragostei, în contra legilor veșnice ale naturii. Nu mai țin minte unde Cioca visează și el, iubește libertatea pe care i-o acordă apele somnului lucid: somnambulia sa, însă, are o frână bună, se oprește prudent la pragul de unde încep coșmarurile, spaima, terorile sfârșitului de lume sau ale infernului.“ (Craiova – aprilie 1982) Petru Comarnescu „Se spune că muzica și pictura prefigurează generațiile viitoare. Relațiile dintre oameni așișderea. Lucrările artistului cântă într-o orchestră bine tonalizată cu culori atrăgătoare și exhaustive.“ (București – septembrie 1968) Marin Sorescu „Dan Cioca studiază linia în mișcare și propune suave, uneori grave metamorfoze, desenele sale în «registre» neputând fi înțelese decât luate ca un tot unde fiecare amănunt are rolul unei notițe ce pune în mișcare angrenajul de imagini.“ (București – august 1978) Octavian Barbosa „Intuitiv și dinamic, de o instinctuală exuberanță, Cioca asociază posibilitățile expresive, oarecum contradictorii, ale arabescului cu grația molatec-senzuală a petelor de culoare dispuse larg, fără grabă.“ (1976) Florian Potra „Cioca are pensula iute, imediată (auto)îndiguire e ridicată împotriva naturalismului, a oricărei reproduceri mecanice a naturii, a realității.“ B. Elvin „De ani de zile urmăresc cu o crescândă satisfacție grafica domnului Dan Cioca. Ea este jurnalul unei călătorii prin lume și al unei vieți surprinse de un ochi îmbinând observația exactă cu emoția bine stăpânită într-un tot ce nu cunoaște planuri distincte și despărțitoare. De data asta aceeași privire esențializează universul mare și universul intim iar punctul de întâlnire și de convergență îl constituie o explozie de culori care povestesc stările unui destin de artist.“ (2007) |