Personalitate artistică de respiraţie internaţională, Obie Platon este azi unul dintre cei mai cunoscuţi grafferi români ale cărui creaţii le putem întâlni de ceva vreme şi în Craiova. O expoziţie personală va fi deschisă în foaierul Teatrului Naţional din Craiova, în luna iunie. Trebuie menţionat şi faptul că aceasta va fi singura expoziţie personală a autorului în România, programul său pe 2017 fiind un lung parcurs artistic în jurul lumii, care va debuta cu o manifestare la Shanghai, China, va continua la Varşovia, Polonia, şi se va opri la Huston şi New York, U.S.A., motiv pentru care am iniţiat acest profil critic în avanpremieră.

Subiectele sale prezintă arareori poveşti personale, ele fiind în general legate de probleme ale comunităţii sau, mai curând, de acea parte a ei care greu se poate face auzită. Compoziţiile vizuale, atât graffiti-ul, cât şi cele mai noi, pe pânză, sunt, de fapt, repovestiri ale unei/ unor istorii trăite. Pictarea acestor uriaşe suprafeţe goale din zona urbană, frecventate de un public, ce-i drept, pasiv, dar mult mai numeros decât vizitatorii avizaţi din muzee sau galerii, rămâne totuşi ofertantă. Acesta e motivul pentru care imaginile sale nu se închid în autismul unei culturi oficiale, unde creatorul este întors, egoist, doar către sine. Am putea numi ceea ce face el, şi mulţi dintre confraţii lui grafferi, „cultură de masă” – dacă termenul nu ar fi fost atât de pervertit estetic.

Simplele taguri pe metrouri şi pereţi oferă adrenalina unui nou mod de viaţă, dar care nu va fi suficientă pentru artistul în devenire. Se evidenţiază, încă de atunci, prin introducerea de elemente de neo-muralism şi de pictură de şevalet în graffurile sale.

Street art-ul era în anii 2000 un concept nou în România, introdus şi promovat de Pisica Pătrată şi Spesh în Bucureşti, iar în ţară lucrau Irlo, în Cluj, şi Sado la Timişoara. Lucrările lor erau de mici dimensiuni, accesibile publicului, prin monstruleţii lor naivi, inofensivi şi mereu dornici de joacă.

Studiile de arhitectură îi oferă lui Obie teoria necesară abordării lucrărilor de mari dimensiuni, a muralelor, prin stăpânirea volumetriei, a geometriei în spaţiu şi a proporţiilor. În peisajul sumbru postdecembrist al Bucureştiului apar lucrări vii pe faţadele clădirilor. Astfel, ramura street art-ului, cunoscută drept New muralism, este introdusă în România de către Obie prin seria personajului „Allan Dalla”.

Obie Platon nu se rezumă doar la folosirea sprayurilor şi a markerelor. Acesta experimentează constant prin sculptură, instalaţii sau chiar pictură în ulei.

Militantismul său nu este legat doar de ţara sa natală. În ultimii ani, el a lucrat în Portugalia, Spania, Italia, Anglia, Ungaria, Germania, Insulele Azore şi China. Ajuns la Shanghai, a fost invitat să deseneze alături de un artist local. Însă peretele-i destinat se afla într-un cartier accesibil exclusiv străinilor, publicul fiind limitat, iar arta lui nu putea ajunge în rândul localnicilor. Cenzura excesivă a guvernului comunist chinez în viaţa populaţiei a fost resimţită astfel de Obie pe propria piele. Cea de-a doua lucrare a sa avea să-i ofere libertatea de exprimare pe care şi-o dorea, obţinută însă prin înşelarea ochiului vigilent al autorităţilor. Acesta a prezentat o schiţă preliminară reprezentanţilor cenzurii, însă lucrarea pe care avea s-o realizeze avea să fie complet diferită – o critică a guvernului, a poluării şi a smogului excesiv care îndepărtează şi izolează lumea chineză de ritmul natural al Universului. Autorităţile s-au sesizat târziu, realizând că fuseseră înşelate. Reclamaţiile şi procesele din partea autorităţilor chineze nu au întârziat să apară, însă desenul său a rămas.

În cadrul turneului mondial al concertului The Wall Live, susţinut de Roger Waters, în fiecare ţară a fost ales un street artist pentru a desena pe peretele improvizat. Lupta împotriva consumerismului, a guvernării abuzive şi mesajul umanitar de distrugere a zidului alienării se încadrau în militantismul lui Obie Platon, ales pentru a reprezenta România în cadrul concertului de la Bucureşti, din 2013. Astfel, Allan Dalla, de data aceasta cu o influenţă magritto-gorduziană, apare tronând pe zidul în curs de distrugere, ca simbol al victoriei şi eliberării omului.

Legalitatea street art-ului în întreaga lume este încă pusă la îndoială, fiind văzută ca o formă de vandalism. Conflictele lui Obie Platon cu poliţia şi autorităţile statului nu au încetat să apară. Amenzile, arestările sau abuzurile, ajungându-se chiar la bătăi, apar din cauza lipsei aprobărilor. Un exemplu recent este cel al lucrării Sfântul Gheorghe şi Dragonul Jucăuş din centrul capitalei. Din cauza lipsei unor aprobări scrise, creaţia realizată în apropierea bisericii a fost acoperită la câteva zile, din vigilenţa capetelor bisericeşti şi a spiritului estetico-creştin al oamenilor de bine. Simbolistica masonică, alături de cea Illuminati, împreună cu fizionomii ale unor personalităţi marcante ale spiritului estetico-moral, precum europarlamentarul Gheorghe Becali, nu au trecut neobservate.

Un episod similar a avut loc chiar cu ocazia primei sale expoziţii de pictură, Humanutopia, desfăşurată în perioada 13 ianuarie-13 februarie 2016, în sala Brâncuşi a Palatului Parlamentului. Obie a expus 30 de lucrări, alături de un mural realizat împreună cu Irlo Doidoi şi Kero Zen, membrii crew-ului său, NOM (Novus Ordis Muralis). Muralul, reprezentând o reinterpretare a Cinei cea de Taină, a stârnit reacţii negative în rândul oficialităţilor Parlamentului, care au decis cenzurarea unor personaje controversate din spaţiul public, prezente în lucrare.

Iată de ce nu putem decât concluziona că Obie Platon este chef d’oeuvre al neo-muralismului în Romania şi unul din cei mai importanţi, contestaţi (de autorităţi) şi apreciaţi artişti de gen pe plan internaţional.