Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon
* * *
nu voi să ştiu de mine şi naşterea mea
Soarele refuză umbra Lunii pînă pe cer un astru către altă umbră se îndreaptă
o ai sau nu scoţi pălăria de pe o căpăţînă sau alta pînă cînd obosite/ mîinile cad resemnate de cît fîn/ cîte paie se-nghesuie în multe căpiţe vine în certitudine/ Adunătorul ne sfîrşim şi totuşi nu pierim cu totul
tu/ fiică a virtuţii cheamă-l pe groaznicul somn adormitorul să-mi doboare tristeţea la picioarele tale înalte
|