Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon
*
* *
călător
prin codri
plin tot de sînge
calc
iarba verde
prin cîmpul alb
cuprins ca de omături sublunare
am
un cuţit înfipt
ca un surîs în pragul primăverii
din
toate părţile
vin strălucind
trasoare
caută
un piept
o inimă înfăşurată în iubire
ca
Luna de iubitul Soare
la
vremea cînd stelele s-au stins
precum licuricii în zori
şi
viaţa e doar o amintire a aventurii
pieptul
devine un clopot vestitor
în cerul catedralei
din
care se revarsă
ca neaua florilor de zarzăr
crudele isolde
|