Capacitatea de a-i convinge pe ceilalți de propriile opinii este dată îndeosebi de puterea argumentelor, iar argumentația presupune o bună cunoaștere a domeniului de referință.
Experiența parlamentară a deputatului Nicolae Bud își spune cuvântul cu prisosință în volumul Neliniștile unui parlamentar (Editura „Ideea Europeană“, București, 2001), care cuprinde Declarații politice, interpretări și discursuri rostite în Camera Deputaților (1992-2000) - după cum se subintitulează cartea aceasta postfațată cu pertinente considerații de Dan Silviu Boerescu.
Semnalările la obiect și atenționările insistente ale autorului pe anumite segmente politice mărturisesc reflecția atentă și implicarea atitudinală a acestuia în chestiuni care au determinat drumul dezastrului românesc postdecembrist, sinuoasa și dramatica evoluție a societății noastre timp de aproape un deceniu cu toate consecințele deja cunoscute: lăsarea industriei și agriculturii la voia întâmplării, privatizările frauduloase din acei ani (ex. Avicola, Sometra, CEC, BCR ș.a.), scăderea dramatică a resurselor energetice naționale de țiței și gaze naturale, disciplina financiară grav încălcată, situația disperată a sistemului sanitar, dar și promisiunile electorale neonorate, reforma educației artistice în învățământ, infestarea fântânilor din Maramureș, de la Rohia și Cărbunari, cu pesticide și îngrășăminte, poluarea cu cianuri de la Baia Mare (cu efectele ecologice știute), lipsa investițiilor în geologie și în cercetare, defectuoasa gestionare a produselor monopol de stat (sare, tutun, alcool, hârtie pentru țigarete), problema pensionarilor și soarta cumplită a veteranilor de război și multe altele.
Când vine vorba de ținuturile maramureșene natale, autorul adaugă un plus de vibrație, tonul devine mai cald, mai familiar; apelurile sale către miniștri sau premieri precum Radu Vasile, Victor Ciorbea, Mugur Isărescu au încărcătură afectivă, sunt adevărate strigăte către cei care trebuie să ia seama la cruda realitate pe care, în cele mai multe cazuri, nu o pot gestiona. Elocventă este, în acest sens, interpelarea din sept. 2000 privind poluarea cu cianură și alte noxe de la Baia Mare: „În cartierul Ferneziu, unde se află sediul Romplumb, toate probele prelevate au indicat depășirea pragului de intervenție. dar încă nu intervine nimeni. Medicul pediatru Laura Veronescu afirmă că din cei 2960 copii născuți vii anul trecut (1999 -n.n.) la Maternitatea Baia Mare, 100 prezentau malformații; cele mai frecvente la inimă, tub digestiv, schelet (craniu și coloană vertebrală), dar și la mâini și picioare. Din 37 decese ale nou-născuților, înregistrate în 1999, în 8 cazuri au fost prezente malformațiile. Anul trecut s-au născut și 3 copii cu spina bifidă (pe o porțiune a coloanei vertebrale lipsește osul și măduva spinării). În SUA, astfel de cazuri nu au mai apărut de 20 de ani) (s.n.) (p.85). Relatarea la obiect, desfrunzită de orice figură stilistică și apelând la surse edificatoare, este seacă și dureroasă: „În ultimii ani în Maramureș se înregistrează o creștere a numărului copiilor bolnavi de cancer“ (p.85).
Prezența românească în textura politicii internaționale îi smulge autorului accente patetice („Singuri sub cerul liber, fără prieteni puternici și fără asigurări ferme de securitate, iată-ne când și când luați la ochi de războinici de meserie, cărora pacea din zona în care ne aflăm le provoacă un gust amar“ - p. 61), dar și tonalități sentențioase: „Dar nu i-am auzit până în clipa în care vorbesc (iunie 1999 - n.n.) nici pe domnul președinte al României, nici pe primul ministru și nici pe domnul ministru de externe bătând cu pumnul în masă pentru a se face auziți și ascultați într-o chestiune care nu îi privește pe domniile lor ca persoane, ci privește România ca țară“ - p. 61.
Probând o conștiință civică de excepție în lumea noastră politică, Nicolae Bud este sensibil la mai toate evenimentele interne și externe din timpul mandatelor sale parlamentare: demiterea conducerii Loteriei Naționale, Consiliul de Administrație al Radiodifuziunii Române, reuniunea de la Sinaia a intelectualilor din diaspora (1994), colaborarea în Balcani („normalizarea relațiilor României cu lumea“), survolul României de către avioanele NATO, vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, declarațiile antiromânești ale lui L. Tokeș sau „avocații separatismului în Transilvania“ etc. Față de toate acestea autorul își exprimă opiniile proprii, își argumentează atitudinea, situându-se mereu pe poziții de echilibru, fundamentate pe judecata bunului simț, pe toleranță și pe nevoia de dialog.
Una din caracteristicile interpelărilor sale este analiza atentă, minuțioasă, cu fapte și date concrete, a proiectelor de buget, pe care le supune unui adevărat tir al amendamentelor necesare. Sesizând mecanicismul și superficialitatea întocmirii acestora, Nicolae Bud recuză modul de întocmire, exprimându-și profunda dezamăgire: „Parcurgerea proiectului bugetului de stat (pe anul 1996, n.n.) creează un sentiment de dezamăgire, căci reamintește de reeditarea unui roman de valoare îndoielnică, la care au fost schimbate doar numele personajelor, în cazul nostru - cifrele“ (p. 157).
Regăsim, în paginile acestei cărți, secvențe ale unui traseu social-politic cu imense și dureroase consecințe în viața fiecăruia dintre noi, într-o relatare pe cât de onestă, tot pe atât de complexă și semnificativă, îndemnând la cunoaștere și reflecție, la conștientizare și implicare - așa cum, de altfel, înțelege însuși autorul să o facă în postura sa de parlamentar și cetățean.