poemele oraşului
de Florea Miu
Tîrgul de amintiri
De cum se duce îngheţul, în oraşul C.
din Ignaria,
proprietarii de vise iau cu asalt
tîrgul de amintiri
adună, scad şi împart
la temperatura plus realitate.
Chiar şi cei fără parale se pot alege
cu niscaiva răni peticite sau eşecuri
în viaţă.
Privesc, prin borta întîmplării,
caii de bronz ai cuvintelor
în buiestru,
piaţa de rouă, mişcarea fluidă a umbrelor
în continuă căutare
Aici se cumpără amintiri şi uitări,
împotriviri şi speranţe;
aici mai marii urbei trag de sforile norilor
pentru a scutura
prosperitatea celestă.
Tîrgul de amintiri
Într-un oraş din Ignaria, undeva
pe meridianele lacrimii!
(1999)
Declaraţie sentimentală
- Când mă uit la ţara asta a mea,
sfâşiată de râuri şi munţi
şi de tot felul de linii pe harta
în care parcă nu mai încape,
îmi dau lacrimile de spaimă
îşi spunea luptătorul
în clipele sale de taină.
- Ţara mea, de departe, seamănă cu un peşte răpitor,
e pământul tuturor umilinţelor
pentru cei pe care îi apăr.
De aici, unde sunt, văd cohortele ienicerilor de azi
spălându-şi săbiile în rouă,
apoi cum se ridică, însângerate, câmpiile
urlând de durere...
Ţara asta a mea e ţinutul
nedreptăţilor şi al urii
ţara asta este locul precar
de unde pleacă şi unde se-ntorc cei învinşi.
Ţara mea e o vacă de muls pentru unii,
iar pentru alţii un vis.
Ea are de toate, dar nu pentru toţi.
Eu stau la hotarele ei şi veghez
să nu vină alţii s-o fure,
ca să ne-o furăm noi singuri în voie
şi fără pedeapsă.
E minunată nenorocita mea ţară,
cum alta nu există în lume
şi cred în ea cu preţul vieţii mele,
până la capăt,
fie ce-o fi!
(2011)
|