Versuri
de Gabriel Chifu
Cu ce cuvinte?
Am stat în pat ore în şir fără să pot adormi
şi am făcut un fel de răbdătoare
radiografie a liniştii:
la început, ea lucra în corpul nopţii ca un cariu.
Iar apoi semăna cu un meşter maramureşan care,
temeinic, răsunător,
ciopleşte în lemn o poartă încrustată.
Pe urmă a lătrat un câine:
exact ca în copilărie, în orăşelul uitat de lume.
Şi, imediat, prin sunetul acela,
precum apa printr-o conductă, am ajuns
în căsuţa din Calafat, cu pereţii subţiri,
gata-gata s-o spulbere vântul.
Sunt aici şi acolo,
sunt acum şi atunci.
Neînţeleasă configuraţie are făptura.
Ce fel de mecanism sunt eu şi ce lucrare
împlinesc? Unde încep
şi unde mă termin? Cât durez?
Ce fotografie mă cuprinde cu tot ce însemn?
Şi cu ce cuvinte să povestesc
istorioara asta, halucinantă?
|
|
