| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Iulia DavidÎntrebări existenţiale Peste tine au trecut poveştile altora şi fiecare a lăsat câte ceva singurătatea s-a risipit toţi oamenii aceia te înconjoară acum e bine şi cald, e sublim te tulburi şi îţi pui întrebări existenţiale noaptea începe cu urletul lupilor şi se termină cu suspinul privighetorii Sacrificiul Îţi arunci ideile ca pe cuţitele vechi de bucătărie te descotoroseşti de hainele cu care ai fost ieri la eveniment storci lămâie în paharul gol vezi, se pot întâmpla multe când nu vrei să te implici sacrificiul înseamnă că poţi face ceva să-l reciteşti pe Ungaretti să răsfoieşti revistele literare să-ţi placă unul sau altul dintre poeţi, niciodată acelaşi să-ţi bagi minţile în cap să nu mai alergi după ploaie să treci împăcat cu câinele tău fără să dai de bănuit că ai rămas acelaşi în pustiul singurătăţii *** Cu prudenţă calc peste amintiri nu aş vrea să le strivesc chiar pe toate sunt ale mele şi vreau să mai rămână o vreme Vera crede în prezent trecutul pentru ea nu există nu ai amintiri ce povesteşti mai târziu uneori mă calcă pe nervi amănuntele eu o cred până la un punct după care încep să ţip ca un copil răsfăţat provocatoare, Vera îmi spune vezi ce înseamnă să creşti amintirile să exagerezi căutând un refugiu în ele Sfertul de veac Lucrurile îşi complică forma devastator avantaj deşi a trecut peste ele sfertul de veac am impresia veşniciei tot privindu-le dar ele trec şi se încarcă de amintiri mai cade o uşă se mai sparge un geam devin inutile lucrurile dragi printre ele umbra mamei mele îşi face de lucru privesc totul cu detaşare iar regretul care mă încearcă este şi sfârşitul poveştii Va veni Va veni timpul când vei spune gata cu sufletul pe tavă întins ca o piele tăbăcită gata cu armonia interioară ce stă să explodeze neliniştea va veni ca un copac plin de stele ca o vorbă duioasă aruncată în vânt toate se vor poticni şi doar din când în când câte un vis împlinit şi oameni fericiţi care cântă fără să se facă auziţi Igor Acum îmi amintesc de gesturile tale singurele cărora le-a păsat de faptele şi ciudăţeniile mele doar ele m-au salvat acum când Igor merge prin amintire poticnindu-se trăind pentru mine atâta timp cât nu m-am simţit singură hrănindu-se cu iubirea mea zi de zi şi noapte de noapte distanţa dintre noi a fost mai aproape ca ziua de mâine acum încerc să merg pe urmele lui prin casa bântuită de soare prin ungherele din care ţâşnesc sunetele lui eliberate acum de fantasme vreau sa-l chem şi el îmi spune Până aici poţi merge la tine pot ajunge numai în vise Mi-a vorbit despre Mi-a vorbit despre orbire ca despre o necesitate a trupului de a se odihni apoi despre Vera pe care o traversa şi despre muzeul presei care trebuia să-i împărtăşească memoria şi deodată refuzul de-a îmi întinde o mână scuzându-se ferm dintr-o înnăscută pudoare mi-a vorbit ca şi cum am fi stat împreună pe o plajă pustie fiecare cu un porumbel pe umăr în rama inexistentă a unui tablou suprarealist |