de Lavinia Nechifor
lhiver sur le
papier
amintiri calde se lipesc
de cerul îngheţat
puştoaica de la zece are ochii trişti
& scrie în jurnal
cineva scutură nişte îngeri
aripi uriaşe cad/ pe umeri fragili pe blocul turn pe
umbra lui ascuţită
femeia în roşu se sperie. maşina cu geamuri fumurii
îi mângâie repede poşeta
şi alunecă
în altă stradă
................
mă întorc:
când săruţi iarna înghite o zi din jurnal
în ultimul timp
mă uit rar
la ceilalţi. pe feţe au dungi metalice
ca nişte storuri/ vorbele sunt scândurele subţiri
orizontale
resortul e de carne amară se lasă şi se ridică brusc
din
cutele buzelor
lângă zâmbetul pierdut lângăzâmbetulpierdut
fiecare caută refugiul/ în apa unei mări imaginare
în buchetul de cuvinte tari
care se tulbură spontan precum ceaiul lăsat
prea mult la soare
asta e starea de azi:
o dungă verde taie gheaţa pe cer
e frig şi în ultimul strigăt
maşina vecinului sparge somnul şi ziua
uită
că e noapte
oricum/ tu nu vezi
&
nici nu simţi
scara înflorită
cuvintele tari se sparg
lângă
fereastra albă. cresc flori de muşeţel
în ceaiul tău se amestecă şi nişte gânduri
respiri doar pe jumătate mă uit cum
te desfaci ca şuviţele de păr se
colorează ziua pe trupul tău
aerul crud alunecă prin carnea
îngheţată/ o femeie
priveşte deasupra dimineţii lângă
lemnul rece şi ud
mâinile ei se risipesc în cădere
e adelina
puştoaica
de la şase împodobeşte o scară flori dese codiţe fragede
pe ea cu mâini ferme coboară
în fiecare joi în mansarda
ta
fără viaţă
echo
strig de aici dintre umeri
fragezi
dintre două sentimente vagi un
fel de
spumă a lor
privirea asta amorfă
se dezlipeşte greu de coastele
tari
care cresc. nişte spini uriaşi
alunecă printre gratiile lor sângele
poartă cuvinte fierbinţi somnul
buzelor adulmecă/ rănile
proaspete
se întind pe spatele gol ca
într-o singurătate neutră
cineva răpeşte inconştient
ultimele artere
noaptea se împiedică
de gânduri pietrificate în
douămiitreişpe
ai zice că strigătul meu
curge spre tine ca o lavă
fierbinte
lucruri noi
ţi se dilată oasele. simţi cum
creşti ţi
se lungesc degetele/ cineva
te apucă de mână îţi dă drumul
la staţia următoare îi rămâne
parfumul
pierzi cuvinte încuvintepierdute
sensul
fermentează
aerul e mai rece se amestecă şi
nişte gânduri
guess who vorbeşte de
dreptate
pui în poşetă sondajul cum e să
ai copii cum e să-i laşi
singuri cum te uită îndeşi la
urmă bucăţica
de lemn vechi
doi la braţ pe străduţă pieptul
ei e cald de la pantofii noi
se ivesc nişte răni uşoare
le coeur serre
sângele acestei zile curge
prin alte vene. se nasc
amestecate nişte
gânduri imature
un trup singur se precipită
la ieşire. liftul e nou te
strânge inima
cu miezul ei tare
străpungi câte o privire caldă
cauţi cartela nişte aripi alunecă
nepăsătoare pe lângă
noi zbâââr pe o antenă maşina stă
acolo
de trei zile
îţi potoleşti setea & mă rogi
să-ţi dau un şerveţel
umed
......................................................................
e scris: cineva de la 6 aruncă
deja
pagini din
jurnal
această
libertate
aceste gratii ascund bucata de
cer
care-mi convine te privesc
imaginile
se nasc spontan
ca nişte beţivi experimentaţi
de la oraş
la ţară din fierărie nişte fiare
cad peste pământul
gol după o noapte crâncenă.
cineva
decupează bucăţi din
vise grele ele cedează
o adolescenţă veche o durere în
coşul pieptului
te tulbură
iremediabil
ultimul strigăt cade dogit pe
asfalt
printre blocuri
noaptea curge spumos o şampanie
tare
roger sapă după amintiri în
whisky se strică
tot zenul
|