Nãscut în urmã cu douã sute de ani, la Braºov, la 4 august 1807, într-o familie de negustori originari din Oltenia, el a fost elev al ºcolii româneºti din Schei, al gimnaziului sãsesc din Braºov ºi Blaj. În 1827 a plecat la Buda pentru a învãþa meºteºugul picturii. Din pãcate, acolo n-a prea avut de la cine învãþa, aºa cã putem spune cã a fost, cel puþin în aceastã direcþie, un autodidact. În schimb, la Buda, Lecca a întâlnit un grup de români patrioþi, preocupaþi sã ducã mai departe idealurile ºcolii ardelene ºi sã demonstreze, cu mijloace ºtiinþifice, latinitatea ºi continuitatea neamului românesc pe meleagurile sale. Ajuns un apropiat al lui Zaharia Caracalechi, el a devenit colaborator al revistei „Biblioteca româneascã“, unde a publicat articole de istorie, literaturã, traduceri ºi mai ales portrete de domnitori români.

În 1833, Constantin Lecca s-a stabilit la Craiova. Cum a ajuns aici, nu ºtim, dar cert este faptul cã în acel an el a fost invitat sã ocupe postul de profesor de desen la ªcoala Centralã din capitala Olteniei ºi, tot în acel an, el a semnat ºi datat Portretul profesorului Grigore Pleºoianu, Portretul prefectului de Romanaþi Gh. Coþofeanu ºi alte câteva.

Constanin Lecca a fost astfel primul profesor de desen din Oltenia, a fost acela care a înfiinþat prima tipografie din Craiova, la 1837, prima revistã de culturã din Oltenia, „Mozaicul“, în 1838, a fost primul pictor român modern din acest colþ de þarã ºi primul pictor român care a executat, la noi, picturã bisericeascã în stil occidental.

Cei cinsprezece ani cât a trãit la Craiova, sau mai exact cât a fost legat de acest oraº, sunt consideraþi a fi cei mai importanþi din viaþa sa. Astfel, la Craiova ºi-a întemeiat o familie, i s-au nãscut cei ºapte copii, ºi-a fãcut o situaþie materialã care i-a permis sã se punã la adãpostul zilei de mâine, sã cãlãtoreascã la Buda, Viena, la Roma (timp de mai mult de un an) ºi Paris (în ultimele luni ale anului 1847 ºi primele luni ale anului 1848). Atunci, la Paris, unde a mers de fapt pentru autoperfecþionare, el s-a aflat în cercul Societãþii studenþilor români alãturi de Nicolae Bãlcescu, Dimitrie Bolintineanu, fraþii Brãtianu, Golescu, Romanescu º.a.

În perioada craioveanã, Constantin Lecca a pictat o serie de tablouri care au rãmas de referinþã în arta româneascã. Amintim, astfel, în acest sens, Portretul lui Ioan Maiorescu, Portretul Mariei Maiorescu, Portretul Maricicãi Bibescu, Portretul lui Iancu Vladimirescu, Autoportret (1840), portretele soþilor Lãceanu, Pavlovici º.a. Tot atunci el a pictat unele portrete ale membrilor familiilor Bengescu, Brãiloiu, Oteteliºeanu, Strâmbeanu, Cernãtescu, a pictat portrete ale domnitorilor din trecut sau ale contemporanilor cu demnitãþi politico-militare cu rang înalt, a pictat bisericile Sf. Ilie ºi Madona Dudu din Craiova, sau compoziþiile istorice: Uciderea Brâncovenilor, Moartea lui Mihai Viteazul, Cea din urmã noapte a lui Mihai Viteazul º.a.

Participant la evenimentele din vara fierbinte a anului revoluþionar 1848, Lecca a fost nevoit sã pãrãseascã Craiova de teama represaliilor. ªi-a pãrãsit familia, casa, postul de profesor la ªcoala Centralã. O nouã perioadã începea, în felul acesta, în viaþa sa.

Dupã un refugiu de un an ºi ceva la Braºov, Lecca s-a stabilit la Bucureºti, unde datoritã sprijinului acordat de Petrache Poenaru, a primit postul de profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava ºi comanda pictãrii noilor steaguri ale armatei. Atunci, Lecca, împreunã cu pictorii Miºu Popp ºi Barbu Stãnescu, au format un adevãrat triumvirat artistic, care timp de peste cincisprezece ani a executat numeroase comenzi. Astfel au fost pictate bisericile: Curtea Veche, Sfânta Ecaterina, Sf. Gheorge-Nou, Rãzvan Vodã, Radu Vodã º.a., din Bucureºti, precum ºi alte câteva din þarã.

Dar, în paralel cu munca la catedrã (pânã în 1859, când a demisionat) ºi cu pictarea bisericilor, Constantin Lecca a fost, în deceniul al ºaselea al secolului al XIX-lea, principalul furnizor de portrete ale protipendadei bucureºtene. În acest sens amintim: Portretul lui Vasile Racottã, Portretul lui Ion Lecca, Portretul lui Barbu ªtirbei, Portretul Ecaterinei Manu, Portretul polcovnicului Ion Solomon, Portretul Cleopatrei Lecca º.a. Tot în acea perioadã el a pictat compoziþiile istorice Intrarea triumfalã a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, Împãcarea dintre Bogdan cel Orb ºi Radu cel Mare ºi Panahida de la Rãzboieni.

În martie 1860, Lecca a primit comanda, de la Eforia ªcoalelor, sã picteze portretele câtorva ctitori de biserici: Ionaºcu Cupeþu de la Slatina, Neaga, soþia lui Ionaºcu, Paharnicul Constantin Obedeanu º.a., portrete memorabile ce se impun atenþiei prin calitatea lor artisticã.

Din portretele ce au fost executate de Constantin Leca în deceniul al ºaptelea al secolului al XIX-lea, mai cunoscute sunt Portretul domnitorului Al. I. Cuza, Portretul lui Petrache Poenaru, Portretul Victoriei Lecca (soþia sa) º.a., iar din compoziþiile sale istorice amintim: Dragoº Vodã la vânãtoare, Descãlecarea lui Radu Negru ºi Bãtãlia de la Cãlugãreni, tablouri ce au fost prezentate la primele expoziþii ale artiºtilor în viaþã, din 1868 ºi 1870, când au ºi fost premiate.

ªi anii au trecut. Dupã 1870 Constantin Lecca a dispãrut din viaþa artisticã româneascã. Bolnav, el s-a retras cu demnitate în mijlocul numeroasei sale familii. A murit în 13 octombrie 1887, la Bucureºti ºi a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.

Considerat ca un maestru al picturii româneºti, el a fost creatorul unei opere remarcabile, bogatã în conþinut, realistã ºi patrioticã.