Poeme de Gheorghe GRIGURCU
Zi de octombrie
Din neadevăr luăm puterea victoriei
înfrîngerile se-adîncesc în propria lor putere
dezamăgirea-și înalță fruntea cu grijă inspirată
chiar și ursitoarele-s parcă de la un timp mai îngăduitoare
vrăbiile se-afundă-n pămînt aidoma hîrciogilor
tremură văzduhul în mîna ta caldă
cum o vietate-nspăimîntată
doar ploaia înțepenește cum o statuie
îi poți pipăi luciul declină de la sine
iubirea cum ziua-n octombrie Celălalt
se mărturisește cu-atîta indiferență ca și cum ar vorbi despre tine
vinul are gustul unor zicale
timpul trece prin timp cum curentul electric.
Și totuși
Și totuși îndemînarea nespusa îndemînare
nu ține de viață
și totuși acrobația nemaipomenita acrobație
nu ține de sufletul stîngaci uituc
care geme de cele mai imprevizibile lucruri
ca o piață mirosind a mărar a benzină a flori
răsunînd de strigătul păsărilor plurilingve
lansînd înecăcioase baloane de praf
și totuși virtuozitatea minții aidoma
unui hoț de buzunare expert
nu ține de ființa de care uneori pe stradă
ești gata-gata să te lovești
din întîmplare.
Metamorfoză
Construiești un zid spre-a te apăra
dar se scurg atîtea zile-asemeni nopților
și-atîtea nopți asemeni zilelor
încît tu ești nevoit să aperi zidul.
Relații
Cîtuși de puțin comunică
cei de sus cu cei de jos
nici o epistolă nici o carte de vizită
nici un buchet de flori protocolar
doar o carte de telefon ferfenițită
doar un televizor scos din priză
doar un celular defect
și totuși diviziunile luminii noastre
care fac posibilă lumina lor nedrămuită
pe covor în această dimineață
ne spulberă bietul confort.
Ilustrată din Amarul Tîrg
Nopți albe zile negre zaruri
zuruind pînă la istovire
nori cu pielea copilăroasă
zgîriată de pisici
prin conducta spartă la baie
se varsă veninul viperei
materie hrănitoare îndesată-n verb
cum gălbenușul în coaja oului.
Dileme
Nu poți visa nu poți a nu visa
nu poți vedea nu poți a nu vedea
nu poți umbla nu poți sta locului
nu poți iubi nu poți a nu iubi
nu poți cîrti nu poți a nu cîrti
nu poți uita nu poți a nu uita
nu poți să fii tu însuți dar nu poți
să fii nici Celălalt.
Balada vieții
Un om trăiește de azi pe mîine
altul trăiește pur și simplu
un om vorbește într-o limbă străină
altul vorbește pur și simplu
un om uită un număr de telefon
altul uită pur și simplu
un om suferă de insomnie
altul suferă pur și simplu
un om moare de foame
altul moare pur și simplu.
Picturi
A pictat un geam pe alt geam
un copac pe alt copac
un nor pe alt nor
dar cînd a vrut să picteze o gură
pe altă gură
l-a-mpiedicat un geamăt
rămas în afara artei.
De vis
Visul din spatele treziei
asemeni ei
cu nici un gram măcar
mai ușor ori mai greu
dublînd-o cu fidelitate
deși cu timpul
se-ngrașă ori slăbește
de unul singur
aidoma ființelor
care nu se gîndesc la asta
stricînd simetria.
Așa se face Poezia
Așa se face Poezia așa
cu-o răsuflare grea
ca și cum într-o zi geroasă
ai tăia lemne spre-a încălzi
piciorul delicat
al Meduzei.
Evenimente
Vin și pleacă iubirile cum limuzinele strălucitoare
peisajul înfundă țevile canalizării
se-nfoaie aidoma unui cocoș inteligența ieșită pe balcon
un lac urcă pe munte gîfîitor
neștiind dacă va ajunge vreodată la vîrf.
Vesperală
Spre seară strîngi cu mișcări grijulii
cortul ce te-a adăpostit
astrele încă nu s-au dezlipit de placenta străvezimii
o adiere de vînt îți atinge nepăsătoare
obrazul la fel de nepăsător
(Soljenițîn scria că e cea mai pură
senzație-a vieții)
strîngi cortul în seara încă atît de surprinzător
caldă în vreme ce simți în gît
călușul moale de ghips al cerului
pe cîmpul din preajmă continuă să crească iarba
așa cum o viață-ntreagă ți-a crescut părul.
|