| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeme de Gheorghe GRIGURCUZi de octombrie Din neadevăr luăm puterea victoriei înfrîngerile se-adîncesc în propria lor putere dezamăgirea-și înalță fruntea cu grijă inspirată chiar și ursitoarele-s parcă de la un timp mai îngăduitoare vrăbiile se-afundă-n pămînt aidoma hîrciogilor tremură văzduhul în mîna ta caldă cum o vietate-nspăimîntată doar ploaia înțepenește cum o statuie îi poți pipăi luciul declină de la sine iubirea cum ziua-n octombrie Celălalt se mărturisește cu-atîta indiferență ca și cum ar vorbi despre tine vinul are gustul unor zicale timpul trece prin timp cum curentul electric. Și totuși Și totuși îndemînarea nespusa îndemînare nu ține de viață și totuși acrobația nemaipomenita acrobație nu ține de sufletul stîngaci uituc care geme de cele mai imprevizibile lucruri ca o piață mirosind a mărar a benzină a flori răsunînd de strigătul păsărilor plurilingve lansînd înecăcioase baloane de praf și totuși virtuozitatea minții aidoma unui hoț de buzunare expert nu ține de ființa de care uneori pe stradă ești gata-gata să te lovești din întîmplare. Metamorfoză Construiești un zid spre-a te apăra dar se scurg atîtea zile-asemeni nopților și-atîtea nopți asemeni zilelor încît tu ești nevoit să aperi zidul. Relații Cîtuși de puțin comunică cei de sus cu cei de jos nici o epistolă nici o carte de vizită nici un buchet de flori protocolar doar o carte de telefon ferfenițită doar un televizor scos din priză doar un celular defect și totuși diviziunile luminii noastre care fac posibilă lumina lor nedrămuită pe covor în această dimineață ne spulberă bietul confort. Ilustrată din Amarul Tîrg Nopți albe zile negre zaruri zuruind pînă la istovire nori cu pielea copilăroasă zgîriată de pisici prin conducta spartă la baie se varsă veninul viperei materie hrănitoare îndesată-n verb cum gălbenușul în coaja oului. Dileme Nu poți visa nu poți a nu visa nu poți vedea nu poți a nu vedea nu poți umbla nu poți sta locului nu poți iubi nu poți a nu iubi nu poți cîrti nu poți a nu cîrti nu poți uita nu poți a nu uita nu poți să fii tu însuți dar nu poți să fii nici Celălalt. Balada vieții Un om trăiește de azi pe mîine altul trăiește pur și simplu un om vorbește într-o limbă străină altul vorbește pur și simplu un om uită un număr de telefon altul uită pur și simplu un om suferă de insomnie altul suferă pur și simplu un om moare de foame altul moare pur și simplu. Picturi A pictat un geam pe alt geam un copac pe alt copac un nor pe alt nor dar cînd a vrut să picteze o gură pe altă gură l-a-mpiedicat un geamăt rămas în afara artei. De vis Visul din spatele treziei asemeni ei cu nici un gram măcar mai ușor ori mai greu dublînd-o cu fidelitate deși cu timpul se-ngrașă ori slăbește de unul singur aidoma ființelor care nu se gîndesc la asta stricînd simetria. Așa se face Poezia Așa se face Poezia așa cu-o răsuflare grea ca și cum într-o zi geroasă ai tăia lemne spre-a încălzi piciorul delicat al Meduzei. Evenimente Vin și pleacă iubirile cum limuzinele strălucitoare peisajul înfundă țevile canalizării se-nfoaie aidoma unui cocoș inteligența ieșită pe balcon un lac urcă pe munte gîfîitor neștiind dacă va ajunge vreodată la vîrf. Vesperală Spre seară strîngi cu mișcări grijulii cortul ce te-a adăpostit astrele încă nu s-au dezlipit de placenta străvezimii o adiere de vînt îți atinge nepăsătoare obrazul la fel de nepăsător (Soljenițîn scria că e cea mai pură senzație-a vieții) strîngi cortul în seara încă atît de surprinzător caldă în vreme ce simți în gît călușul moale de ghips al cerului pe cîmpul din preajmă continuă să crească iarba așa cum o viață-ntreagă ți-a crescut părul. |