Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








In memoriam Ion Floricel

        

A plecat, pe 11 mai 2018, Ion Floricel, spre un tărâm unde va avea tot timpul să se gândească, seren, la lucrurile care l-au preocupat o viaţă întreagă, aici, printre noi: dreptatea, modul cum intră ea şi se poate menţine în lume, legile scrise şi nescrise ale unei comunităţi, începând cu omenia, iubirea de semeni, luaţi aşa cum sunt, dar mai degrabă după criterii morale. Va rămâne, neîndoios, în memoria cititorilor, prin seria Teicanilor, frescă în proză incluzând romanele Moarte deocheată, Pământ însângerat şi Iubiri ucigaşe, pe de-o parte, apoi trilogia Fel de suflete, compusă din romanele Castelul, Singuraticul şi Taina. O proiecţie personalizată şi, totuşi, recognoscibilă, a câmpiei oltene, o radiografiere de tip realist-satiric şi, egalmente, un imn închinat mătcii.

Ion Floricel s-a născut la 19 aprilie 1951, în comuna Poiana Mare, judeţul Dolj. Este primul fiu al Elenei şi al lui Constantin Floricel, ţărani. N-a părăsit niciodată Oltenia, cu excepţia anilor de studenţie (1972-1976) la Facultatea de Drept a Universităţii „A. I. Cuza“ din Iaşi. S-a stabilit la Craiova, ca magistrat.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1995, an în care a obţinut Premiul pentru activitate literară al Filialei Craiova. În 1996 a primit Premiul special pentru proză al Societăţii Academiei Eminescu – Bucureşti. În anul 1997, romanul Castelul a fost premiat de Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor din România.

Cu prilejul „Zilelor municipiului Craiova“, ediţia a treia, octombrie 1999, i s-a conferit Diploma de onoare, pentru activitate susţinută în sprijinul comunităţii.

A colaborat la mai multe periodice literare: Ramuri (Craiova); Luceafărul (Bucureşti); Convorbiri literare (Iaşi); Arca lui Noe (Craiova); Literatorul (Bucureşti); Ardealul literar şi artistic (Deva); Luceafărul (Floreşti-Gorj); Dorul (Danemarca) etc.

Filiala Craiova şi toţi cei îndrăgostiţi de un temperament impetuos, dedicat Cetăţii, îi vor resimţi absenţa, ca unuia care nu ezita să se implice, rapid şi cu un entuziasm contagios, în tot ce însemna propagare a cuvântului rostit direct şi memorabil. (G.C.)

© 2007 Revista Ramuri