George Sorescu s-a născut la 23 septembrie 1927, la Bulzeşti, localitatea doljeană intrată în nemurire graţie în special Liliecilor lui Marin Sorescu. Este fiul Niculinei-Nicoliţa (n. Ionescu) şi al lui Ştefan Sorescu. Primele clase primare le face în localitatea natală, le continuă la Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova, absolvite în 1949. La Universitatea din Bucureşti urmează cursurile Facultăţii de Filologie, finalizate în 1953, fiind repartizat la celebrul liceu „Traian” din Turnu Severin, unde a condus cenaclul literar „Alexandru Vlahuţă”, la care a participat şi Marin Sorescu în timpul vacanţelor studenţeşti, în 1957, autorul Liliecilor citind în cenaclu un grupaj de poezii. În Turnu Severin, profesorul George Sorescu frecventează celebra bibliotecă constituită în urma donaţiei lui Ioan G. Bibicescu (folclorist, guvernator al Băncii Naţionale a României), unde descoperă manuscrisul La Leucaide d ‘Alviro Corintio-Dacico de Gh. Asachi, cuprinzând sonete în stil petrachist, texte poetice în limba italiană, pe care le-a tradus, versificat în limba română şi le-a editat în anii 1974, 1991 şi 2015. De altfel, Gheorghe Asachi – viaţa şi opera este titlul tezei de doctorat susţinută în 1970 la Universitatea din Bucureşti, sub conducerea ştiinţifică a lui Dumitru Micu, în comisie figurând Al. Dima, Eugen Todoran şi Ovidiu Papadima.

Cititor activ şi frecvent al Bibliotecii „I. G. Bibicescu” din Turnu Severin, împrietenindu-se cu bibliotecarul şef, George Sorescu a reuşit să salveze o preţioasă arhivă aparţinând fondatorului (291 de documente din perioada 1881-1926), care urma să fie dusă la topit, nefiind conformă cu ideologia epocii.

La început de an universitar, 1961, G. Sorescu se transferă la Craiova, ca asistent la Facultatea de Filologie din cadrul Institutului Pedagogic, asistent al profesorului Ion Zamfirescu. A parcurs, apoi, toate treptele carierei universitare.

În 1980 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A debutat în 1957 cu versuri în Oltenia literară şi a colaborat la Ramuri, Tribuna, Convorbiri literare, Lamura, Literatorul, Analele Universităţii din Craiova”, Limba şi Literatura, România literară, Vatra etc.

În afara celor trei ediţii din Leucaida lui Gh. Asachi (versuri, 1970); G. Sorescu a mai publicat: Întoarcerea Euridicei (versuri, 1970); Desen sonor (versuri, 1978), Structuri erotice în poezia română (1982, premiul Uniunii Scriitorilor, 1983); Scriitori români (1830-1870). Sinteze literare (1991); Neodihna vămilor (nuvele şi povestiri, 1994), Aripi în timp (versuri, 1994); Neliniştea esenţelor (studiu critic, 1996, premiul Uniunii Scriitorilor); Colocvii în Grădina Hesperidelor (2002). A îngrijit o ediţie din Făt Frumos din lacrimă de Eminescu (1995).

Ca editor, G. Sorescu s-a preocupat intens de opera postumă a fratelui său, Marin Sorescu.

George Sorescu ne-a părăsit într-o frumoasă zi de primăvară, 2 aprilie 2021, alăturându-se celorlalţi membri ai dinastiei Sorescu, lăsând în urmă un nume şi un caracter pilduitor. Este înmormântat la Cimitirul „La Lilieci” din Bulzeşti.

Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Craiova deplânge stingerea din viaţă a scriitorului George Sorescu!