A.E.: „Prejudecata vede în «înţelept» un tip stabilit în idei fixe, în limite, în rigidităţi. Eu unul l-aş socoti mai curînd ca un diletant de bună credinţă, fascinat de ilimitarea vieţii”.

*

„A început nebunia cumpărăturilor pentru Halloween! Şi pentru că în California are loc în fiecare an un concurs de frumuseţe destinat dovlecilor uriaşi, zeci de fermieri au luat cu asalt orăşelul Half Moon Bay. Primul loc a fost adjudecat de «Regele Tigru», un dovleac de 1066 de kilograme. Fermierul Travis Geinger, din oraşul Anoka, din Minnesota, a plecat acasă cu premiul de 16.450 de dolari după ce «monstrul» a blocat cîntarul la greutatea menţionată” (Click, 2020).

*

Conserva unei clipe care se poate altera.

*

A.E.: „S-a aşezat în fine de «partea bună» în conflictul dintre tabere, dar tot un trădător se cheamă că este”.

*

„Inima are şi vară şi iarnă” (proverb oriental).

*

O stradă cu care te-ai familiarizat în decurs de ani, dar pe care n-ai mai călcat o vreme. Cînd o revezi ţi se pare străină. A căpătat un aer rece, deranjant. Să te fi înstrăinat tu de tine însuţi, să fi devenit un Celălalt care ezită a se recunoaşte în varianta ta anterioară? O derută a fiinţei care nu se mai înţelege cu sine.

*

Visul diurn: o maximă libertate a conştiinţei, deoarece materia sa e controlată (ratificată) de aceasta.

*

„Funcţia artei nu este niciodată aceea de a ilustra un adevăr sau chiar o întrebare. Ea este aceea de a da naştere unor întrebări care îşi sunt necunoscute pînă şi lor însele” (Alain Robbe-Grillet).

*

A.E.: „Posteritatea? Priveşti un autor din altă epocă precum un manechin pe care îţi încerci propriile-ţi stări de spirit, experienţe, intenţii. Fără a fi nevoit a-i cere voie sau a-i prezenta scuze”.

*

O melodie îngheţată, aidoma apei cînd vine gerul.

*

„Spune Martin Amis într-o conversaţie recentă din Interview Magazine: «Fac parte dintr-o generaţie care a văzut o schimbare radicală în felul în care se scriu romanele şi în felul în care sunt citite. Nu te mai poţi aştepta ca cititorul să presupună, să deducă, să citească printre rînduri. Ca o formă de adaptare, scriitorii au început să insinueze, să facă aluzii, să şicaneze. Acum ei trebuie să declare. Iar romanele trebuie să fie mai dinamice, ca răspuns la o accelerare a realităţii. Darul lui Humboldt de Saul Bellow – roman lung, static şi digresiv – a petrecut cîteva luni ca bestseller în anii ‘70. Acel public cititor a cam dispărut». Iar Salman Rushdie îl completează: «Acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu Complexul lui Portnoy sau cu Abatorul Cinci şi cu o bună parte dintre cărţile acelei generaţii. Ficţiunea literară avea atunci o audienţă mult mai mare»” (Dilema veche, 2020).

*

Însemnări disparate care, în pofida captivităţii fiecăreia în propria sa bulă expresivă, încep a comunica discret între ele, aidoma limbajului morse de care se slujesc deţinuţii aflaţi în celule despărţite de un perete.

*

„Frunzele veştede nu urîţesc arborii frumoşi” (proverb arab).